„Doamne, ce fac acum, e doar cu vârful buzelor. Nu cred, nu iubesc, nu vreau, nu-mi doresc, nu…”
La un moment dat, când eram într-o situație imposibilă, când nu simțeam și nu gândeam nimic din ce trebuia să fac, am făcut o scurtă mărturisire. Am zis „Doamne, ce fac acum, e doar cu vârful buzelor. Nu cred, nu iubesc, nu vreau, nu-mi doresc, nu…” Mă rugam pentru cineva care îmi făcuse un foarte mare rău. Zic: „Doamne, iartă-mă, nu am decât pe buze. Doamne miluiește pe cutare”. Dar i-am dat ce-am avut. Deci, eu nu mai am putere nici să mă rog, dar iau această carte în brațe. Cred că tu ești prezent acolo. Citesc un cuvânt, El primește. Noi de multe ori nu primim ce ne trebuie pentru că nu îndrăznim să cerem, pentru că zicem „pentru atât de puțin n-o să îmi dea”. Ba da, pentru acel puțin, dar să-L rugăm.
Monahia Siluana Vlad, Meşteşugul bucuriei, Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi – fragment
