De vezi în aproapele neajunsuri și patimi, roagă-te pentru el; roagă-te pentru fiecare, chiar și pentru vrăjmașul tău
Atunci cand altii, lovind cu necaz si cu stramtorare sufletul tau, te fac sa te rogi lui Dumnezeu cu durere, cu inima umilita si cu lacrimi pentru miluire, roaga-te pentru iertarea pacatelor lor la fel cum te rogi pentru iertarea pacatelor tale si totodata roaga-te pentru mantuirea lor la fel ca pentru a ta. De vei ajunge sa faci asta si o vei preface in deprindere, vei primi de la Domnul belsug de daruri duhovnicesti, daruri ale Duhului Sfant, Care iubeste sufletul cu impreuna-simtire fata de mantuirea altora, fiindca El insusi, Duhul Cel atotsfant, vrea in tot chipul sa ne mantuiasca pe toti, numai sa nu stam impotriva Lui, sa nu impietrim inimile noastre. Insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspinuri negraite (Rom. 8, 26).
Daca voiesti sa indrepti pe cineva de neajunsurile sale, nu te gandi ca il vei indrepta numai cu mijloacele tale: noi singuri mai mult stricam cu propriile noastre patimi, de pilda cu trufia si intaratarea care ia nastere din aceasta. Mai bine arunca spre Domnul grija ta (Psalmul 54, 25) si roaga-te din toata inima Lui, Celui ce cearca inimile si rarunchii nostri (Psalmul 7, 10), ca El insusi sa lumineze mintea si inima omului; daca va vedea ca rugaciunea ta sufla dragoste si vine din toata inima, negresit va implini dorirea inimii tale si degrab vei spune, vazand schimbarea din cel pentru care te rogi: Aceasta e schimbarea dreptei Celui Preainalt (Psalmul 76, 11).
De vei vedea ca cineva, din diavoleasca silnicie, isi indeletniceste inima doar cu un lucru desert, pamantesc (idee fixa), se necajeste mult pentru el, vorbeste intruna despre el si prin aceasta starneste in tine suparare, nu te intarata, ci, stiind bine ca aceasta e o boala a duhului venita de la vrajmasul, poarta-te bland si lin cu cel bolnav si intoarce-te indata spre Dumnezeu prin rugaciune, avand credinta linistita si netulburata, si zi troparul Chipului nefacut de mana: „Preacuratului Tau chip ne inchinam, Bunule, cerand iertare gresealelor noastre, Hristoase Dumnezeule: ca de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce ca sa izbavesti din muncile vrajmasului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumita strigam Tie: toate le-ai umplut de bucurie, Mantuitorul nostru, Cela ce ai venit sa mantuiesti lumea.”
De vezi in aproapele neajunsuri si patimi, roaga-te pentru el; roaga-te pentru fiecare, chiar si pentru vrajmasul tau. De vei vedea vreun frate ca este mandru si ingamfat, ca se poarta trufas cu tine ori cu altii, roaga-te pentru el ca Dumnezeu sa-i lumineze mintea si sa incalzeasca inima lui cu focul harului Sau. Zi: „Doamne, invata-l pe robul Tau cel cazut in trufie sataniceasca blandetea si smerenia si departeaza de la inima lui intunecarea si povara mandriei satanicesti!” De vei vedea pe cineva ca e rautacios, roaga-te: „Doamne, fa-l bun pe acest rob al Tau cu harul Tau!”
De vei vedea vreun om iubitor de bani si lacom, zi: „Comoara noastra nestricacioasa si Bogatia noastra necheltuita! Daruieste acestui rob al Tau facut dupa chipul si asemanarea Ta sa priceapa cat de amagitoare este bogatia si ca toate cele pamantesti desertaciune sunt, umbra si vis; sa inteleaga ca la fel ca iarba sunt zilele fiecarui om, ori ca o panza de paianjen, si ca Tu singur esti bogatia, tihna si bucuria noastra!”
Inlatura, Stapane Atotbune, acoperamantul diavolului de pe ochii inimii robului tau si daruieste-i lui inima infranta dimpreuna cu lacrimi de pocainta si multumita, ca sa nu se bucure vrajmasul intru dansul vazand ca l-a prins de viu intru a sa voie si sa nu-l smulga din mana Ta!” Cand vezi vreun om beat, zi in inima ta: „Doamne, cauta cu milostivire spre robul Tau cel inselat cu amagirea pantecelui si veseliei trupesti, da-i sa cunoasca dulceata infranarii si postului si a roadelor duhovnicesti care vin de acolo”.
Cand vezi vreun impatimit de bucate, care in ele vede fericirea sa, spune: „Doamne, Mancarea noastra Preadulce si niciodata pieritoare, ci dainuitoare intru viata vesnica! Curateste pe robul Tau de intinaciunea imbuibarii pantecelui, ca s-a facut cu totul trup si s-a instrainat de Duhul Tau, si da-i lui sa cunoasca dulceata mancarii tale celei duhovnicesti si de viata facatoare, care este Trupul si Sangele Tau si cuvantul Tau cel sfant, viu si lucrator!”
Asa sau in chip asemanator roaga-te pentru toti cati pacatuiesc si nu cuteza sa dispretuiesti pe nimeni pentru pacatul sau ori sa te razbuni impotriva lui, caci prin aceasta nu faci decat sa maresti ranile pacatosilor, ci indrepteaza-i prin sfaturi, amenintari si certari care sa slujeasca drept mijloc spre curmare raului sau pastrarea lui intre hotarele masurii.
Slava Preasfintei, Celei da o fiinta si de viata Facatoarei Treimi! Cand diavolul te va stramtora cu nemultumirea, ura impotriva aproapelui din pricina vreunui lucru lumesc, trupesc si ma simt impovarat, chinuit, ma scol si ridic ochii inimii mele spre Treime si zic: „Parinte, Fiule, Duhule Atotsfinte, miluieste-ma”, iar eu privesc la numele Tatalui si Fiului si Sfantului Duh ca la insasi fiinta Preasfintei Treimi, Care este de fata pretutindeni in chip fiintial, chiar si intr-un cuvant. Atunci primesc indata usurare si fuge vrajmasul de Numele cel atotputernic si pururea inchinat asa cum piere fumul. Slava Tie, Sfintei si Celei de o fiinta si de viata Facatoarei si Nedespartitei Treimi (vezi ecfonisul de la inceputul Utreniei). Preasfanta Treime, invata-ma sa dispretuiesc tot ce e pamantesc, invata-ma sa-mi caut pacea, indestularea, fericirea numai in Tine – iar ca sa nu ma trufesc din pricina luarii-aminte pline de bunatate fata de mine a Sfintei Treimi si a mantuirii pe care mi-o da Ea, imi amintesc ca Ea ia aminte cu bunatate la fiecare viermisor, la fiecare pasarica.
Imi mai amintesc si ca unii crestini, care au facut multe puteri cu numele lui Dumnezeu, pentru viata lor neevanghelica vor auzi candva de la Domnul cuvintele: Departati-va deja Mine, nu va cunosc pe voi (Mt 7, 23; 25, 12). Preasfanta Treime! Pazeste-ma de trufie si invata-ma smerita cugetare!
Cu bunatate si degraba iei aminte la mine si ma mantuiesti; in urma milei Tale eu pot sa ma mandresc, sa prefac nesfarsita Ta bunatate si milosardie in prilej pentru lauda de sine, ca si cum as fi vrednic de aceasta luare-aminte, de parca as fi facut vreun lucru bun. Acopera-ma, Preamilostiva Treime, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, cu acoperamantul aripilor Tale de tot pacatul.
Sfântul Ioan de Kronstadt