„De câte ori să zic?”, m-a întrebat cineva. I-am răspuns: „Să zici o dată şi să nu mai termini niciodată!”

Încercaţi să ziceţi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Dar ţineţi minte: n-are nici o valoare dacă vorbeşti. Ea se numeşte în trei feluri: rugăciunea minţii, rugăciunea lui Iisus şi rugăciunea minţii în inimă – nu-i corect rugăciunea inimii. În orice moment vin atacuri, noaptea vin ispite; le goneşti cu precizie. Dar păstraţi taina. Nu faceţi ca găina: a făcut şi ea un ou şi se aude în toată curtea. În felul acesta s-au străbătut şi pustiile şi puşcăriile, cu o rugăciune tainică.

„De câte ori să zic?”, m-a întrebat cineva. I-am răspuns: „Să zici o dată şi să nu mai termini niciodată!”

Bunăoară, ştii că Psaltirea este foarte bună şi te apuci să o citeşti din scoarţă în scoarţă. Lipsă de dreaptă socoteală. S-a constatat că diavolului nu prea îi convine cititul la Psaltire. Eu recomand o catismă în 24 de ore. Două catisme dacă-i mai avansat. Trei catisme dacă-i prea avansat. Te bagi singur la adânc şi dai bătălie… Poţi să birui, dar să ştii să înoţi, să ştii să birui.

Părintele Arsenie Papacioc

Ne vorbește Părintele Arsenie, Volumul 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010 – fragment