Dacă omului i-a fost dată suferința sufletească, el e dator să nu fugă de ea, ci să o accepte, cu rugăciunea în inimă și ferm convins că viitorul îi va aduce biruința

Daca omului i-a fost data insa suferinta sufleteasca – iar aceasta poate fi mult mai grea si chinuitoare decat orice suferinta a trupului -, el e dator, mai intai de toate, sa nu fuga de ea, ci sa o accepte, adica sa gaseasca in viata timp pentru a sta fata in fata cu suferinta sa sufleteasca si sa se deprinda cu contemplarea esentei ci si cauzei ei. El e dator sa invete sa priveasca linistit in adancul sufletului sau suferind, cu rugaciunea in inima si ferm convins ca viitorul ii va aduce biruinta. Ochiului duhului i se descopera treptat cauza primordiala a suferintei, si acestei cauze primordiale trebuie sa-i spunem pe nume, si s-o rostim inaintea noastra in graiurile launtrice, si sa rostim aceste cuvinte indreptatite si inaintea fetei lui Dumnezeu, in rugaciunea curatitoare launtrica. Pentru a ne invinge chinul sufletesc trebuie, in primul rand, sa nu ne temem de el si sa nu deznadajduim vreodata; trebuie sa nu ne lasam prada temerilor si capriciilor lui, samavolniciei lui si placerilor lui ascunse (caci chinul sufletesc acopera intotdeauna placeri bolnave ale instinctului); trebuie totdeauna sa avem fata de ea o atitudine creativa, vorbindu-i cu autoritatea stapanului care cheama; trebuie sa discutam cu ea intotdeauna in numele duhului si sa invatam sa-i punem capat prin porunca, prin departarea de ea si prin tensiunea creatoare; trebuie sa-i destramarii negurile, amagirile si nalucirile si sa transformam puterea ei in bucurare de continuturile dumnezeiesti ale vietii. Aceasta este calea din intuneric spre luminarea si transfigurarea sufletului. Iata de ce sensul ascuns al suferintei sufletesti ar putea fi comparat cu un prunc ce dormiteaza in pantecele mamei, asteptandu-si nasterea, caci suferinta nu e blestem, ci binecuvantare; in ea este ascunsa o anumita incarcatura duhovniceasca, embrionul unor noi intelegeri si realizari – o anumita bogatie care se lupta pentru a se infaptui.

Konstantin V Zorin,  Ghimpele din trup,  Editura Sophia