Dacă nu ai făcut tot ce trebuie pentru Dumnezeu, atunci nu mai întârzia

Luând în consideraţie cu ce preţ a fost răscumpărată mântuirea noastră, oare care va fi soarta celor care neglijează o astfel de mântuire? Care va fi pedeapsa celor care se pretind a fi urmaşi ai lui Hristos, dar nu se supun în smerenie ascultării de poruncile Răscumpărătorului şi refuză să-şi i crucea şi să-I urmeze lui Hristos de la iesle până pe Golgota. Pentru că Iisus a zis: „Cel ce nu adună cu Mine, risipeşte.”  El a pecetluit cu sângele Său ascultarea de legea lui Dumnezeu. Iar ascultare se cere de la noi toţi.

Cele zece porunci date de Moise israiliţilor.

1. Şi au grăit Domnul toate cuvintele acestea zicând:

2. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău cel ce te-am scos pe tine din pământul Egiptului, din casa robiei.

3. Să nu ai alţi dumnezei afară de mine.

4. Să nu-ţi faci ţie chip cioplit, nici asemănare a vreunui lucru din câte sunt în cer sus, şi din cât sunt pe pământ jos, şi din câte sunt în ape sub pământ.

5. Să nu te închini acelora şi să nu slujeşti lor că eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Damnezeu râvnitor, cei ce răsplătesc păcatele părinţilor în fii până la al treilea şi până la al patrulea neam, celor ce mă urăsc pe mine.

Exodul 20, 1-21. (versetele sunt introduse de editor, şi sunt extrase din Biblia de la 1914)

6. Şi fac milă până la al miilea neam celor ce mă iubesc pe mine şi păzesc poruncile mele.

7. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va ierta Domnul pe cel ce va lua numele lui în deşert.

8. Adu-ţi aminte de ziua Sâmbetei să o sfinţeşti pe ea,

9. Şase zile lucrează şi fă toate lucrurile tale.

10. Iar ziua a şaptea este sâmbăta Domnului Dumnezeului tău, să nu faci într-aceea nici un lucru, nici tu şi nici feciorul tău şi fata ta, sluga ta şi slujnica ta, boul tău, înjugătorul tău şi tot dobitocul tău, şi străinul cel ce locuieşte cu tine.

11. Că în şase zile au făcut Dumnezeu cerul şi pământul şi marea şi toate câte sunt într-însele, şi în ziua a şaptea au odihnit; pentru aceea au binecu¬vântat Dumnezeu ziua a şaptea şi au sfinţit-o pe ea.

12. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe muma ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti mult pe pământul cel bun, care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă ţie.

13. Să nu ucizi.

14. Să nu preacurveşti.

15. Să nu furi.

16. Să nu mărturiseşti strâmb asupra vecinului tău mărturie mincinoasă.

17. Să nu pofteşti femeia aproapelui tău, să nu pofteşti casa vecinului tău, nici ţarina lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici înjugătorul lui şi nicio vită a lui şi nici câte sunt ale aproapelui tău.

18. Şi tot poporul vedea glasul şi luminile şi sunetul trâmbiţii şi muntele fumegând, şi spăimântându0se tot poporul, a stătut departe.

19. Şi a zis către Moise: grăieşte tu nouă, şi să nu grăiască  către noi Dumnezeu, ca nu cumva să murim.

20. Şi a zis lor Moise: îndrăzniţi, că pentru ca să vă ispitească pe voi, au venit Dumnezeu la voi, că să fie frica lui întru voi, ca să nu păcătuiţi.

21. Şi sta poporul departe, şi Moise a intrat în negura unde era Dumnezeu.

Moise a dat israiliţilor Decalogul iar Hristos Domnul, ne-a dat nouă Fericirile, celor ce-i urmăm Lui:

1 Iar văzând pe noroade S-a suit în munte; şi sezând El, au venit către Dânsul ucenicii Lui,

2. Şi deschizându-şi gura Sa, îi învaţa pe ei,

Zicând: Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este împărăţia cerurilor.

4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul

6.  Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura.

7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

9. Fericiţi făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

10. Fericiţi cei izgoniţi pentru dreptate, că acelora este împărăţia cerurilor.

11. Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.

12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, ca plata voastră multă este în ceruri; că aşa i-au prigonit pe proorocii cei mai înainte de voi.

13. Voi sunteţi sarea pământului; iar dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? Întru nimic nu mai este de treabă, ci numai a se arunca afară şi a se călca de oameni.

14. Voi sunteţi lumina lumii, nu poate cetatea a se ascunde deasupra muntelui stând;

15. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor ce sunt în casă.

16. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca văzând ei faptele voastre cele bune sa slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

17. Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; nu am venit să stric, ci să plinesc.

18. Că amin zic vouă: până ce va trece cerul si pământul, o iotă sau o cirtă nu va trece din Lege pana ce toate se vor împlini.

19. Deci, cela ce va strica una dintr-aceste porunci mai mici, şi îi va învăţa aşa pe oameni, mai mic se va chema întru împărăţia cerurilor; iar cela ce va face şi va învăţa, acela mare se va chema întru împărăţia cerurilor.

20. Că zic vouă: că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a Cărturarilor şi a Fariseiului, nu veţi intra întru împărăţia cerurilor.

21. Auzit-aţi că s-a spus celor de demult: să nu ucizi, că cine va ucide, vinovat va fi judecăţii;

22. Iar Eu zic vouă: că tot cel ce se mânie asupra fratelui său în deşert, vinovat va fi judecăţii; şi cine va zice fratelui său: Raca, vinovat va fi soborului; iar cine va zice: nebune, vinovat va fi gheenei focului.

23. Deci, dacă îţi vei aduce daul tău la Altar, şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta,

24. Lasă acolo darul tău înaintea Altarului şi mergi mai întâi de te împacă cu fratele tău, şi atunci venind adu darul tau.

25. Împacă-te cu părăşul tău degrabă până eşti pe cale cu dânsul, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul te va da slugii şi în temniţă vei fi aruncat

26. Amin zic ţie: nu vei ieşi de acolo, până nu vei da codrantul (banul) cel mai de pe urmă.

27. Auzit-aţi că s-a zis celor de demult: să nu preacurveşti.

28. Iar eu zic vouă: că tot cela ce caută la femeie spre a o pofti pe ea, iată, a preacurvit cu dânsa întru inima sa.

29. Iar dacă ochiul tău cel drept te sminteşte pe tine scoate-l pe el şi îl leapădă de la tine că-ţi foloseşte ţie ca să piară unul din mădularele tale, şi nu tot trupul tău să se arunce în gheenp.

30. Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte pe tine taie-o pe ea şi o leapădă dela tine, că îţi foloseşte ţie ca să piară unu, din mădularele tale şi nu tot trupul tău să se arunce în gheenă.

31. Iarăşi s-a zis că: cela ce-şi va lasa femeia să-i dea ei carte de despărţire.

32. Iar Eu zic vouă că: tot cela ce-şi va lăsa femeia sa, afară de cuvânt de curvie, o face pe ea  să preacurvească, şi cela ce va lua pe cea lăsată, preacurveşte

33. Iar aţi auzit, că s-a zis celor de demult: să  nu juri strâmb, ci să dai Domnului jurămintele tale.

34. Iar Eu zic vouă: să un te juri nicidecum, nici pe cer, că este scaun al lui Dumnezeu,

35. Nici pe pământ, ca este aşternut al piciorelor lui, Nici pe Ierusalim, că este cetate a marelui Împărat,

36. Nici pe capul tău să un tejuri, că un poţi un păr alb sau negru să faci;

37. Ci să fie cuvântul vostru: aşa, aşa; nu, nu; iar ce este mai mult decât acestea, de la cel rău este.

38 Auzit-aţi că s-a zis: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.

39. Iar Eu zic vouă: să nu staţi împotrivă celui rău; ci, de te va lovi cineva peste faţa obrazului cea dreaptă, întoarce-i lui şi pe cealaltă.

40. Şi celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina ta, lasă-i lui şi cămaşa.

41. Şi cel ce te va sili pe tine o milă de loc, mergi cu dânsul două.

42. Celui ce cere de la tine, dă-i- si de cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu te depărta.

43. Auzita-ţi că s-a zis: să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău.

44. Iar eu zic vouă: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă bletemă pe voi, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi, şi rugaţi-vă pentru cei cee vă supără şi vă gonesc e voi;

45. Ca să fiţi fii ai Tatălui vostru celui din ceruri, că pe soarele Său îl răsare peste cei răi şi peste cei buni şi plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

46. Că de iubiţi pe cei ce vă iubesc pe voi, ce plată veţi avea? Au un şi vameşii aceiaşi fac?

47. Şi de veţi îmbrăţişa cu dragoste numai pe prietenii voştri, ce faceţi mai mult? Au un şi vameşii fac aşa?

48. Fiţi dar voi desăvârşiţi, precum şi Tatăl vostru cel din ceruri desăvârşit este.

Poruncile Decalogului nu au fost schimbate, ci întărite şi desăvârşite prin moartea Domnului pe cruce. După cum chiar El spune: „Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; nu am venit să stric, ci să plinesc” (Matei 5,17), legea lui Dumnezeu fiind o descoperire a voinţei Sale şi o expresie a caracterului Său, ea trebuind să dăinuiască pururea, ca „un martor credincios al cerului”. Nu a fost desfiinţată nici o poruncă şi nu s-a schimbat nici o literă.

Numai porunca a patra a Decalogului, care spune israiliţilor: „Adu-ţi aminte de ziua Sâmbetei şi o cinsteşte” a fost schimbată de Biserica din veacurile I şi II, care din motive temeinice a pus în locul sâmbetei sărbătorirea Duminicii, pentru că Duminica este ziua de înviere a Domnului şi a toată creştinătatea. Iar prin edictul de la Milan din 6 martie 321, în timpul împăratului Constantin cel Mare, s-a decretat în tot imperiul sărbătorirea zilei Domnului pentru toţi. Pentru creştini sărbătorirea zilei de Duminică semnifică izbăvirea noastră din robia diavolului, că Duminică dimineaţa a înviat Hristos.

Mântuitorul a desăvârşit înţelesul zilei de odihnă a sâmbetei, socotindu-Se pe Sine: “Domn şi al sâmbetei “(Matei 12,8). El a dezlegat sâmbăta în înţelesul ei desăvârşit, vindecând pe slăbănogul de la lacul Vitezda în ziua sâmbetei şi învăţând că: “Se cade a face bine sâmbăta” (Matei 12, 12). Pentru că: “Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă” (Marcu 2,27 ).

Iubite cititor, te-ai gândit vreodată la ziua în care toate binecuvântările pe care le doreşti se vor împlini în acea veşnică domnie, unde toţi vor fi mulţumiţi, unde nu va mai fi nici întristare, nici despărţire, acolo unde iubirea se află la apogeul ei şi unde toţi îl slăvesc pe Creator? Ce pregătiri faci pentru aceasta? Ce ai suferit pentru Hristos? Ce iubire ai arătat pentru El şi pentru zidirea Lui? Ai simţit vreodată bucurie că aştepţi pe Cel ce ne-a iubit atât de mult? Dacă nu ai făcut tot ce trebuie pentru Dumnezeu, atunci nu mai întârzia.

Pentru că Dumnezeu zice: „Iată, Eu vin curând. Şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele lui.” (Apocalipsa 22, 12-14)

Hristos, Domnul, în istorie. Martori și mărturisiri