Cununa pe care ți-o dă lumea nu ține mult, este plină de spini, frunzele i se vestejesc repede

„Pe Cel ce Se milostivește de toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale, pe cel ce izbăvește din stricăciune viața ta, pe Cel ce te încununează cu mile și cu îndurări, pe Cel ce umple de bunătăți dorirea ta.” (Psalmi 102, 3-5)

Câtă milostivire iubitoare cuprind aceste cuvinte! Fiecare dintre ele prețuiește mai mult decât toate comorile pământului. Neobținând iertare, rămânem sub greaua povară a păcatelor, dar Domnul ne iartă toate fărădelegile, pentru totdeauna. Dacă nu ne vom vindeca, vom rămâne veșnic sub stăpânirea bolii, atinși de lepra păcatului. Dar Domnul ne vindecă bolile, ne pune la adăpost de toată primejdia, ne ține, ne apără, ne face parte de toate bunătățile.

Cununa pe care ți-o dă lumea nu ține mult, este plină de spini, frunzele I se vestejesc repede. Domnul însă își încununează poporul Său cu îndurări și milostiviri care rămân în veac, care strălucesc de o lumină adevărată, de slavă netrecătoare. Viața pământească nu poate să ne astâmpere foamea, cele mai înalte năzuințe nu pot fi satisfăcute pe pământ. Domnul ne împlinește toate dorințele cu bunătățile Sale nepieritoare, fiindcă „Cel ce va bea din apa pe care Eu i-o voi da, nu va mai înseta în veac, că apa pe care i-o voi da Eu se va face într-însul izvor de apă vie săltătoare spre viața veșnică” (Ioan 4, 14).

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Editura Cartea Ortodoxă