Cine se teme de Dumnezeu, nu doarme în timpul Sfintei Liturghii, acasă, duminica

Când omul a uitat de frica lui Dumnezeu începe să-i aducă diavolul tot felul de gânduri prin imaginaţie.

Auzi pe unul că are două doctorate, două licenţe. Dar auzi că-i prea curvar, un ateu, un om necredincios, un om fără judecată, fără milă de săraci, fără dragoste de aproapele lui, care dă cu piciorul în toată fapta bună si în credinţa cea dreaptă. Ce-i foloseşte lui ştiinţa cea din afară, dacă n-are frica lui Dumnezeu? Mai bine nu se năştea unul ca acesta, care nu cunoaşte pe Ziditorul său şi nu se teme de el în toată vremea, ca să se ferească de rău si să facă binele.

De aceea vă spun: îi bine ca omul să înveţe carte multă, să fie şi inginer, să fie si doctor, să fie şi profesor şi profesor universitar; să fie şi militar, să fie şi general, ce-a rânduit Dumnezeu pentru fiecare. Dar în toate treptele lui să nu uite frica de Dumnezeu. Că dacă a uitat de Dumnezeu, mai bine nu mai venea in lumea aceasta şi mai bine nu se năştea să vadă atâta bunătate a lui Dumnezeu. Cum ne-a dat El nouă viaţa, mintea, aerul, lumina, căldura, ploile la vreme, hrană belşug, sănătate, vedere, auz, înţelepciune şi, după atâtea binefaceri ale lui Dumnezeu, să închidă ochii ca paserile cele de noapte, care nu văd decât numai la întuneric şi să nu vadă pe Dumnezeu, Care este lumina cea neapropiată si locuieşte în lumina cea neapropiată. De aceea, am început să vă spun: ferice de omul care se teme de Dumnezeu, că acela este adevărat om înţelept şi acela va avea fericire şi în veacul de acum şi în veacul cel viitor.

Cine se teme de Dumnezeu, nu-i place să ia avutul altuia. Cine se teme de Dumnezeu, nu se duce la femeia altuia. Cine se teme de Dumnezeu, şi cu sotia sa trăieşte în curăţie, după rânduiala Bisericii. Cine se teme de Dumnezeu, nu face avorturi, nu-i beţiv, nu-i tutungiu, nu-i bătăuş, nu-i râvnitor de avere străină, nu-i nesupus, ascultă de stăpânirea statului, cinsteşte stăpânirea, după Apostolul Pavel: El dă celui cu cinstea, cinste; celui cu dajdia, dajdie; celui cu frica, frică; şi nimănui cu nimic nu-i rămâne dator, decât să iubească pe Dumnezeu şi pe aproapele.

Cine se teme de Dumnezeu, nu doarme în timpul Sfintei Liturghii, acasă, duminica. Cine se teme de Dumnezeu, nu lasă copiii să crească în fărădelegi, ci îi ceartă şi-i îndreaptă, îi învaţă să se închine lui Dumnezeu, să postească, să meargă la biserică şi să ducă viaţă curată în familie. Cine se teme de Dumnezeu, nu pierde vremea în deşert. Ori lucrează, ori se roagă lui Dumnezeu, ori citeşte Sfintele Scripturi, ori cugetă la Judecata viitoare, la moarte, la răsplată, la fericirea raiului şi la iad.

Cine se teme de Dumnezeu, iubeşte pe tot omul şi ajută pe tot omul cu multă dragoste, când este în necazuri. Cine se teme de Dumnezeu, nu cruţă averea să o dea la săraci. Cine se teme de Dumnezeu, are mare frică, nu numai să nu greşească cu lucrul sau cu cuvântul, lui Dumnezeu, ci şi cu gândul. Dar de ce? Ştie ce zice Duhul Sfânt: că Dumnezeu pe cele mai înainte gândite ale noastre le-a văzut şi le vede.

Ferice de omul care se teme de Dumnezeu, că acela este adevărat om înţelept şi acela va avea fericire şi în veacul de acum şi în veacul cel viitor.

Din cuvintele arhimandritului Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie