Cine îl iubește pe Domnul, acela caută să fie părtaș la Sfintele Taine
Este în noi dragoste de Dumnezeu sau nu?
Pentru a da raspuns la aceasta intrebare, sa intram in noi insine, sa privim imprejur si sa cautam semne simple si apropiate intelegerii oricui, dupa care sa judecam fara gres in aceasta privinta.
Cine este indragostit vorbeste mereu despre persoana iubita; cu oricine s-ar intalni, incepe indata sa vorbeasca despre ea sau abate treptat spre ea fagasul discutiei. Asa si aici: cine il iubeste pe Dumnezeu vorbeste cu placere doar despre El, numai spre El abate fagasul discutiilor sale, si cand incepe sa vorbeasca despre El nu se mai satura; nu se simte bine decat acolo unde se vorbeste despre Dumnezeu si despre lucrurile Lui, iar acolo unde se vorbeste despre una si alta se plictiseste ingrozitor. Dimpotriva: cine nu-L iubeste pe Dumnezeu, acela nu vorbeste despre El din proprie initiativa si se fereste de cei carora le place sa vorbeasca despre El. In schimb, cand se vorbeste de probleme ale acestei vieti – comerciale, juridice, militare, ma rog, savante, numai dumnezeiesti sa nu fie -, acolo se simte in largul sau si nu-l mai scoti nici cu arcanul din locurile unde oamenii se ocupa cu noutati, mode, barfe si jocuri de noroc.
Neobosit este cand se discuta despre lucruri desarte si lumesti, dar indata ce este vorba de Dumnezeu si de mantuirea sufletului zice doua-trei cuvinte fara nici un chef, pe urma amuteste. Cu adevarat, din prisosul inimii vorbeste gura: multe gaseste de spus despre lucrurile cu care e plina inima.
Sfântul Teofan Zăvorâtul – Dragostea de Dumnezeu