Chiar dacă omul nostru cel din afară trece, cel dinăuntru se înnoiește însă în fiecare zi

Chiar daca omul nostru cel din afara trece, cel dinauntru se innoieste insa in fiecare zi [2 Co4, 16]. Stricaciunea a intrat in lume prin pacat; nestricaciunea a inflorit prin implinirea dreptatii lui Dumnezeu; nici un om nu putea sa implineasca pe de-a-ntregul aceasta dreptate; a implinit-o doar Domnul Iisus Hristos, ca Dumnezeu–om. El Singur dezradacineaza stricaciunea omenirii pacatoase dupa credinta ei. El Singur a deschis din belsug izvoarele nestricaciunii in Biserica sa prin credinta si prin nasterea din nou in noi: Botezul, prin buna-mireasma Mirungerii prin care ni se da Duhul Sfant, prin Care tot sufletul viaza si cu curatie se inalta; El restabileste mereu nestricaciunea in noi, in noi cei care pacatuim mult in tot ceasul, prin Taina Pocaintei si prin Impartasirea Sfintelor Taine, prin rugaciuni si prin dumnezeiestile slujbe de fiecare zi, prin citirea si ascultarea cuvantului lui Dumnezeu si ascultarea de El.

Edificiul manturii noastre vesnice se construieste timp indelungat; el are o temelie deosebit de durabila si drept constructor un Artist de o nesfarsita iscusinta, atotputernic si atotbun: Insusi Hristos Iisus, Domnul Cel Vesnic este constructorul ei, Dumnezeu Tatal si Duhul Sfant.

Fericiti toti cei ce li se alatura cu inima deschisa si cei care iau parte la ea!

In acest chip, fratilor, voi toti, ca niste pietre vii, va ziditi intr-un templu duhovnicesc, inaltati jertfe duhovnicesti bineplacute lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Domnul nostru [1 Ptr 2,5], nadajduind cu tarie sa dobanditi vesnica mantuire in Iisus Hristos, prin credinta voastra si prin faptele iubirii. O, cat de intelept alcatuit este edificiul manturiii noastre! Cat de rezistent! Ce  calauze si mijlocitori are! Insusi Domnul, Stapana noastra, Nascatoarea de Dumnezeu! Ingerii Domnului, sfinti ai lui Dumnezeu! Intareste-ne Doamne! Lumineaza-ne Doamne!