Cel care simte rugăciunea îşi dă seama dacă s-a rugat sau nu

Ce este cuvântul acesta pe care-l auziţi de la Apostol: „aduceţi Domnului roadele buzelor voastre”? Sau când auziţi pe proorocul care zice: „L-am înălţat pe El cu limba mea”, sau „Doamne, auzi rugăciunea mea şi strigarea mea la Tine să ajungă”, sau „cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat”? Sau auzi în Psalmul 33: „Bine voi cuvânta pe Domnul în toata vremea, pururea lauda Lui în gura mea”?
Când auzi aceste temelii scripturistice ale rugăciunii să ştii că ele se referă la rugăciunea buzelor şi a limbii, a gurii şi a glasului. Dar Sfântul Grigorie de Nyssa zice: „Să nu rămâi la rugăciunea glasului şi a limbii, că aceasta e graniţa cea mai depărtată a rugăciunii!” – adică vederea cea mai de departe a înălţimilor duhovniceşti.
Acesta e cuiul cel mai de jos în scara rugăciunii, a te ruga cu gura şi cu limba, iar mintea să umble pe dealuri. Dacă rămâi la aceasta, ai rămas în învăţarea rugăciunii începător toată viaţa, ca un prunc. Deci aceasta se cheamă rugăciunea buzelor şi limbii, a gurii şi a glasului. Şi atunci să nu creadă cineva în cantitatea rugăciunii… Să socotească adică în sine că multe catisme din Psaltire a citit sau acatiste ori paraclise a făcut! Rugăciunea de cantitate îl hrăneşte pe fariseul cel dinlăuntrul nostru, ca să zicem: „Daa! multă rugăciune am făcut!”.

Să vă spun eu, din practica mea, măcar că sunt cel mai de jos cu practica decât toată lumea: uneori ţine pravila ore în şir şi eu nu m-am rugat o secundă. Eu cunosc că nu m-am rugat. N-am cu ce mă lăuda, decât cu neputinţa mea, cu păcatele mele. Cel care simte rugăciunea îşi dă seama dacă s-a rugat sau nu. Nu trebuie să rămânem la rugăciunea limbii, dar toată rugăciunea de aici începe. întâi cu limba, cu gura, cu glasul…
Nimeni nu poate decât începând cu treptele acestea. Când vrei să urci pe o scara nu pui pasul pe cuiul al doilea sau al treilea, îl pui pe cel de jos.
Toţi începem rugăciunea de la manuale de rugăciune, de la cărţi de rugăciune, de la PSALTIRE şi CEASLOV. De aici începem toţi. Dacă eşti nou începător, sârguieşte-te să împlineşti rugăciunea gurii. Nu trebuie însă să rămânem aici. În virtute, pe treptele cele duhovniceşti, trebuie să sporeşti cu rugăciunea.
Şi nu poţi spori la treptele duhovniciei, dacă n-ai sporit în rugăciune.

Părintele Cleopa, Despre Rugăciune și treptele ei, Trinitas, Iași, 2003