Cel blând ştie că Ziditorul îi aşază pe oameni acolo unde El vrea
Blândeţea se arată înainte de orice şi nu năzuieşte să ocupe primele rânduri.
Aceasta izvorăşte din predarea pe de-a-ntregul voii lui Dumnezeu. Cel blând ştie că Ziditorul îi aşază pe oameni acolo unde El vrea şi este gata să se supună voii lui Dumnezeu, atât în primele rânduri, cât şi în cele din urmă. Pentru el, nu este important unde îl aşază Domnul, ci important e să împlinească voia lui Dumnezeu, oriunde s-ar afla. Cel blând ştie că şi în ultimul rând fiind, dacă împlineşte voia lui Dumnezeu, va dobândi o cunună mai slăvită decât aceia care se află în primele rânduri şi care săvârşesc voia proprie.
Blândeţea mai înseamnă să nu obijduieşti pe nimeni şi să porţi cu răbdare obidele altora. Cu adevărat, Mielul este chipul blândeţii. Inchipuiţi-vi-L pe Hristos legat odinioară înaintea judecătorilor: cum strigau, cum îl blestemau, cum îl scuipau, cum îi rupeau hainele de pe El, iar El stătea tăcut ca un Miel fără de glas. Pacea adâncă din sufletul Lui era asemenea unei linişti senine deasupra mării învolburate. Această linişte era atât de minunată, încât Apostolul o recomandă creştinilor spunând: însumi eu, Pavel, vă îndemn prin blândeţea şi îngăduinţa lui Hristos (II Cor. 10,1).
Sfântul Nicolae Velimirovici, Piramida raiului, Editura Sophia – fragment