Când toate acestea se împlinesc în viaţa omului, sufletul lui devine locaş al lui Dumnezeu

Dragii mei, sunt şi acestea nişte trepte: credinţa în Dumnezeu, slujirea lui Dumnezeu, cunoaşterea lui Dumnezeu, iubirea faţă de Dumnezeu şi fericirea care vine din iubirea faţă de Dumnezeu. Aceasta este calea fericirii.

Când toate acestea se împlinesc în viaţa omului, sufletul lui devine locaş al lui Dumnezeu după cuvântul spus de Domnul Hristos care zice: „Cel ce Mă iubeşte păzeşte poruncile Mele şi îl voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui” (Ioan 14, 21). Şi când Sfântul Apostol Iuda – nu Iscarioteanul ci celălalt Apostol Iuda – a zis către Domnul Hristos „Doamne, cum de nouă vrei să Te arăţi şi lumii nu?”, a zis Domnul Hristos: „Cel ce Mă iubeşte păzeşte cuvintele Mele şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la el şi la el ne vom face locaş” (Ioan 14, 22-23).

Ca să devenim locaşuri ale Preasfintei Treimi trebuie să fim vrednici de Preasfânta Treime, deşi într-un fel fiecare dintre cei botezaţi este un locaş al Preasfintei Treimi în înţelesul că la Botez se sălăşluieşte în fiecare dintre cei botezaţi Preasfânta Treime şi se întâmplă la fiecare Botez ceea ce s-a întâmplat la Botezul Domnului nostru Iisus Hristos: se deschid cerurile pentru cel botezat, este şi el numit „fiu iubit” al Tatălui, şi despre el se spune: acesta este fiul Meu cel iubit întru care am binevoit, şi glasul Tatălui se aude şi fiul este botezat şi Duhul Sfânt este de faţă, pentru că fără prezenţa Duhului Sfânt nu se poate realiza nicio Sfântă Taină. Urcuş duhovnicesc avem noi şi din dumnezeieştile slujbe. Fiecare sfântă slujbă, fiecare participare la sfânta slujbă, adică fiecare slujire – pentru că noi de fapt în Biserica noastră drept-măritoare Îi slujim lui Dumnezeu luând parte la sfintele slujbe – este un urcuş duhovnicesc, este încă o treaptă în înaintarea noastră spre bucurie, spre primirea Duhului Sfânt, spre iubire, spre linişte sufletească, spre nepătimire.

Arhimandrit Teofil Părăian,  „Prescuri pentru cuminecături”