Când te tulbură gânduri de frică pentru mâhnirile ce vor urma, să nu începi să vorbești cu ele, ci să spui simplu: Facă-se voia Domnului!

• Vrajmasul ne invidiaza cand vede ca avem intre noi comuniune in sinceritate si dragoste in Hristos si incearca sa semene vrajmasie si dihonie deoarece uraste binele. De aceea va spun: vrajmasul nu va lasa in pace aceste legaturi de sinceritate si simplitate pe care le aveti intre voi ca parintii fata de copii. De multe ori a izbutit sa desparta si pe sfinti. Cu toate acestea, va spun: daca vom incerca sa pastram totdeauna intre noi simplitatea si sinceritatea si daca ne descoperim gandurile, nu va putea face nimic. Hotararea de a ne descoperi de bunavoie gandurile unul altuia va distruge rautatea lui.
• Altceva este marturisirea [spovedania] si altceva descoperirea gandurilor. Sfintii Parinti spun ca atunci cand nu avem la cine sa ne marturisim, putem alege un frate de acelasi suflet cu noi, caruia sa-i descoperim gandurile. Cu alte cuvinte, gandurile noastre le putem spovedi (adica spune) si omului care n-are preotie (ca sa ne dea sfat), dar nu si pacatele noastre ca sa ne dea iertare.
• Pacatul nemarturisit lucreaza devastator in om si-i duce sufletul la moarte.
• Despartirea trupeasca nu distruge unirea duhovniceasca dintre doi oameni, legati prin dragostea in Hristos, care este lucrul cel mai de pret din lume.
• Nu te preocupa niciodată ce vor spune oamenii care nu au o gandire crestineasca.
• Sa nu plecati din biserica mai inainte de a se termina Liturghia, pentru ca veti pierde harul ce-l primiti. Mai putina paguba pricinuiesti sufletului tau daca mergi mai tarziu la biserica si ramai pana la sfarsit, decat atunci cand pleci mai inainte de terminarea Dumnezeiestii Liturghii.
• Cand intri in biserica, sa-ti aduci aminte ca ea este casa lui Dumnezeu. Sa stai in ea cugetand neincetat in mintea ta ca te afli in casa Lui. Si sa nu lasi nici o clipa sa fuga din mintea ta gandul ca Dumnezeu Se afla alaturi de tine. Si sa nu-ti ingadui niciodata, sub nici un motiv, vreo libertate si vreun confort in miscarile tale, cat timp te afli inlauntrul bisericii.
• Fiecare om trebuie sa treaca o perioada de timp prin mahniri, incercari si razboaie. Grea si dureroasa este starea aceasta… Despre ea vorbeste psalmul: “Dureri ca ale aceleia ce naste“ (Ps. 47, 6). Orice om, atunci cand se naste duhovniceste in viata cea noua, incearca durere, dar incet-incet merge catre alinare. Cel ce nu trece in lume prin aceste “dureri ca ale aceleia ce naste“, le va trece in manastire. Si voi la fel. Aceste dureri alcatuiesc razboiul impotriva patimilor. Patimile se vor rascula, vrajmasul nu va va lasa linistiti. Aici trebuie rabdare. Trebuie sa va rabdati pe voi insiva! Nu dezertati! Sa stiti ca patimile sunt greu de inlaturat…
• Cu cat traiesti mai atent si mai aspru, cu atat mai salbatic te ataca vrajmasul. Incearca sa te traga in pacat mai ales in sarbatori. Sa le astepti pe toate. Sa fii pregatit pentru toate… Domnul este indurator. Sarbatorile pricinuiesc daruri. Si voi veti lua ceva si va veti incredinta de asta dupa multi ani, poate chiar dupa 40 de ani… Atunci veti intelege ce dar v-a trimis Domnul in sarbatoarea cutare.
• Gandurile indoielii, precum si cele rusinoase si de hula, trebuie sa le dispretuiti. Sa nu le dati nici o importanta! Dispretuiti-le! Si atunci vrajmasul diavol nu va mai rezista, ci va fugi. Diavolul nu rezista dispretului, deoarece a fost calcat. Dar daca incepeti totusi acest dialog cu gandurile (nu uitati ca gandurile aceste nu sunt ale voastre, ci ale vrajmasului, venite din afara), diavolul va va aduce atatea ganduri, incat va vor incovoia si asa va vor “intuneca”.
• Să nu dati importanta faptului ca dupa Sfanta Impartasanie va vin multe ganduri urate şi dorinte rele. Satana va lupta mai tare in aceasta zi, ca sa va pierdeti folosul ce l-ati primit. (…) Si sa nu spuneti niciodata: “Maine ma voi impartasi“, ci: “Daca Domnul se va milostivi si ma va invrednici, ma voi impartasi“.
• Cand te tulbura ganduri de frica pentru mahnirile ce vor urma, sa nu incepi sa vorbesti cu ele, ci sa spui simplu: Faca-se voia Domnului! Si asta te va umple de liniste.
• Toate faptele noastre cele bune trebuie sa fie incercate, adica probate daca sunt cu adevarat dupa Dumnezeu. Toate, chiar si credinta noastra. Incercarea se face prin amaraciuni si suferinte.
• Nu trebuie sa deznadajduim niciodata. Sa nu uitam ca si in cele mai infricosatoare caderi se ascunde mila cea nesfarsita a Domnului. Intr-un chip de neinteles si de nepatruns noua, Domnul “ne zideste”. Chiar si pierderea parintilor duhovnicesti este, in planurile sfinte ale lui Dumnezeu, pentru mantuirea noastra.
• Toata viata noastra este o TAINA. Iar taina aceasta o cunoaste numai Dumnezeu. In viata nimic nu este intamplator, ci toate sunt randuite de Pronia lui Dumnezeu. Noi insa nu ne dam seama de importanta diferitelor intamplari. In fata noastra se afla multe cutiute fara chei, care sunt diferitele evenimente ce ni se petrec in vaita. Iar toate acestea au un inteles foarte adanc. Acum poate ca multe dintre ele sunt de neinteles, insa vi se vor descoperi incet-incet in viitor.

Starețul Varsanufie de la Optina, “Sfaturi către monahi şi omilii către mireni”, Editura Egumenita, 2003