Sfanta Biserica, ca o mama plina de o generoasa iubire poarta mereu in inima si pe buzele sale toate madularele ei; pentru fiecare dintre ele mijloceste inaintea lui Dumnezeu, pentru fiecare dintre ele sufera; pentru fiecare dintre ele indura dureile facerii, dorind sa-i vada nascuti din nou, innoiti; se roaga si sufera neincetat pentru intreaga lume. Cum are trebui sa fie arhiereul, preotul sau diaconul, acesti purtatori ai duhului Bisericii, vestitorii duhului ei, ai iubirii, grijii si gandurilor sale? Trebuie sa fie patrunsi neincetat de duhul iubirii, sfinteniei, mantuirii!
Trebuie sa poarte cu ei si sa ofere intotdeauna din ei duhul Sfintei Biserici, duh ceresc, nu pamantesc, duhul iubirii nefatarnice, rabdatoare, indelung-rabdatoare, atot-ocrotitoare, care poarta grija de toti, care sufera pentru toti! Da, prin duhul sau, preotul trebuie sa fie ca un inger al lui Dumnezeu, vestitorul vointei, sfinteniei, adevarului, dragostei, blandetii, indelung rabdarii Sale.
Cand incepi sa te rogi cu rugaciunea catre Duhul Sfant, nu uita ca Duhul Sfant a venit in lume prin Domnul nostru Iisus Hristos si lucreaza in lume cu deosebire in sfanta Sa Biserica savarsind mantuirea noastra. Sfantul Duh savarseste toate tainele, sfinteste, lumineaza, intareste, cheama la rugaciune, umple sufletele de strapungere, stoarce lacrimi de pocainta, de multumire, de lauda, preface sufletele, mantuieste, da viata, duce de la moarte duhovniceasca la viata, daruieste pace, libertatea duhului, harul infierii facand sa tasneasca din inimile dreptilor si din strafundul sufletelor lor: Avva, parinte [Rm 8, 15]. Iata de ce incepem rugaciunile noastre cu rugaciunea catre Duhul Sfant. Slava Tie, Atotsfinte Duhule, izvorul vietii noastre, impreuna-lucrator cu Tatal si cu Cuvantul!
Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia – Cerul pe Pământ
loading...