Sfantul Sinod si toti pastorii ii calauzesc pe credinciosi spre unirea cu Dumnezeu si spre viata vesnica, restabilind chipul si asemanarea lor cu Dumnezeu in ratiune si cuvant, si inaltandu-i de la pamant la cer. Mari sunt menirea si datoria pastorilor duhovnicesti! Sa nu ne legam de patimile vietii, ci sa pastem sufletele incredintate noua de Hristos! Sa dea Dumnezeu ca toti sa-si aduca mereu aminte de aceasta si sa lucreze acest lucru al lui Dumnezeu bine, cu ravna, fara lenevie, neincetat, cu intelegere.
Ce bogatie duhovniceasca minunata se afla in Biserica, bogatia credintei, sperantei si iubirii, bogatia bunatatii, a milei, a intelpciunii lui Dumnezeu, bogatia minunilor, a curatirii de pacate, a sfintirii, a luminarii, a mangaierii, pacii, libertatii duhovnicesti! O, daca toti credinciosii si necredinciosii ar cunoaste si s-ar patrunde de acest lucru, daca si-ar aduce aminte si ar alerga cu osardie la Biserica!
Sfanta Biserica este purtatoarea si propagatoarea duhului lui Hristos, duh ceresc, duhul iubirii universale. Bagati de seama ce duh anima, strabate ecteniile ei, cantarile, actele sfintitoare ale preotilor. Pastorii sunt purtatorii duhului lui Hristos, duh ceresc, ai iubirii, smereniei, blandetii, rabdarii, sfinteniei Lui. Inalta si vrednica de cinstire este chemarea pastorului: Pentru lucrarea lor sa-i socotiti pe ei vrednici de dragoste prisositoare [1 Tes 5, 13].
O singura Biserica – un trup suntem, cei multi [1 Co 10, 17] si trebuie sa traim in iubire, iar pe cei ce se impotrivesc sa-i aducem la Dumnezeu sau sa-i mustram cu blandete. Vrajmasul cel neadormit cauta mereu sa smulga din inimile noastre adevarata iubire, dar noi trebuie sa i ne impotrivim din rasputeri si sa pastram nestins focul acestei iubiri, sa fim tot mai aproape unii de altii, uitand ocarile, iertandu-ne unii altora greselile. Invata-ne Doamne, intareste-ne Doamne, ajuta-ne Doamne! Neputinciosi suntem, saraci suntem! Fata de saraci si bogati fii dar deopotriva bland, bun, compatimitor si doritor de bine.