Când duhul viclean se află în noi, simțim o strângere de inimă și o neliniște și de cele mai multe ori o mare greutate de a ajunge cu inima la Domnul

Daca vrei sa indrepti neajunsurile unuia, nu incerca sa o faci bizuindu-te pe propriile tale mijloace. Bunele noastre intentii pot cadea adesea chiar din pricina noastra, a unor patimi cum ar fi trufia si a rautatii ce vine din ea. “Arunca spre Domnul grija ta” (Psalmul 54, 25), roaga-te Celui ce cearca inimile si rarunchii (cf. Psalmul 7, 9), din toata inima, pentru ca El insusi sa lumineze mintea si inima omului. Daca va vedea ca rugaciunea ta este plina de iubire si porneste din toata inima, va indeplini, de buna seama, dorinta inimii tale si vei vedea indata schimbare la cel pentru care te rogi. Aceasta este schimbarea dreptei Celui Preainalt (Psalmul 76, 10).

Cine da culorile cele mai delicate si care se potrivesc cel mai bine, cine da forma perfecta si chip ales celor fara de chip, materiei amorfe a pamantului, cine da florilor forme fara seaman? Atoatefacatorule, da-ne noua sa putem saruta in florile pamantului intelepciunea, bunatatea si atotputernicia Ta!

Deosebeste in tine Duhul datator-de-viata si duhul care ucide sufletul. Cand nutresti in suflet ganduri bune iti este bine si usor. Atunci simti in inima liniste si bucurie si ai in tine duh bun, Duhul cel Sfant; atunci insa cand esti framantat de intentii rele sau de porniri ticaloase ale inimii, ti-e rau, te simti impovarat; aceasta tulburare launtrica iti arata ca ai in tine duh rau, duh viclean. Cand duhul viclean se afla in noi, simtim o strangere de inima si o neliniste si de cele mai multe ori o mare greutate de a ajunge cu inima la Domnul, fiindca duhul cel rau leaga sufletul si nu-l lasa sa se inalte la Dumnezeu. Duhul viclean este duhul indoielii, necredintei, patimilor, stramtorarii, intristarii, nelinistii; duhul cel bun este duhul credintei care nu se indoieste, duhul virtutii, al libertatii sufletesti si al largimii, duhul pacii si al bucuriei. Dupa aceste semne cunoaste cand ai in tine Duhul lui Dumnezeu si cand ai duhul rau; inalta-te cat poti de des cu inima recunoscatoare catre Duhul Atotsfant, Cel ce te lumineaza si te insufleteste, si fugi din rasputeri de indoiala, de necredinta si de patimi, cele prin care ne patrunde in suflet sarpele rautatii, furul si ucigatorul de suflete.

Apar uneori si in viata crestinilor ravnitori clipe cand se indeparteaza de Dumnezeu, momente de bezna diavoleasca si atunci omul striga catre Dumnezeu din adancul inimii: de ce m-ai indepartat, Doamne – Lumina netrecatoare -, de la fata Ta? Fiindca napustitu-s-a asupra mea straina bezna a celui blestemat si rau, Satana; sufletul mi se inabusa in intunericul chinuitor cel care ma face sa simt caznele imparatiei intunericului – iadul. Intoarce-ma, Mantuitorule, la lumina poruncilor Tale, indreapta calea sufletului meu, ma rog Tie din inima.

Daca nu vei cunoaste din proprie experienta cum lucreaza asupra ta relele uneltiri ale duhurilor raului, nu vei cunoaste si nu vei pretui dupa cuviinta binefacerile care iti vin de la Duhul cel bun. De nu cunosti duhul cel ucigator, nu vei cunoaste nici Duhul cel datator de viata. Numai in masura in care ne dam seama de contrastul dintre bine si rau, dintre viata si moarte, putem cunoaste deslusit binele si raul; daca n-ai fost supus necazurilor, primejdiei de moarte trupeasca si sufleteasca, inima ta nu-L va cunoaste pe Mantuitorul, datatorul-de-viata, Cel ce ne poate izbavi de necazuri si de moartea sufletului. O, Iisuse! Tu esti mangaierea, viata, pacea si sporirea intru bucurie a inimilor noastre! Slava lui Dumnezeu Cel Preainte- Intelept si Atotbun, Cel ce ingaduie duhului raului si mortii sa ne ispiteasca si sa ne chinuie! Altminteri cum am mai putea pretui mangaierile harului, ale Duhului mangaietor si datator de viata?

Domnul Dumnezeu, Cel ce e insusi Viata si viata prisositoare, din vecie – cum spune Sfantul Grigorie Teologul – a lucrat si lucreaza prin trei Persoane si s-a statornicit in acestea trei, adica: Dumnezeu este Tatal, Cuvantul si Duhul. Ma intrebi cum pot fi in Dumnezeu trei Persoane? Iti raspund, nu inteleg, dar stiu ca asa trebuie sa fie si ca nu se poate altfel. Ma mai intrebi: de ce se numeste a treia Persoana a lui Dumnezeu Duhul si de ce trebuie sa fie o Persoana aparte, atata timp cat si fara Aceasta Dumnezeu este Duh? Iti raspund. Duhul lui Dumnezeu este numit duh in raport cu faptura. Domnul a suflat Duhul Sau ipostatic si a facut sa apara prin vointa Sa – a Duhului de-viata-facator, un numar infinit de duhuri: “cu duhul gurii Lui, toata puterea lor” (Psalmul 32,6). A suflat si asupra neamului omenesc “si s-a facut omul fiinta vie” (Facerea 2,7) si din aceasta suflare se nasc pana astazi oamenii si se vor naste pana la sfarsitul veacului, dupa porunca: “cresteti si va inmultiti” (Facerea 1, 28). Daca Domnul a creat prin Duhul Sau atatea fiinte care reprezinta fiecare o identitate, o persoana, ar putea oare sa nu fie El insusi o Persoana sau o Fiinta care, ca si persoana, sa-l fi putut crea pe Duhul lui Dumnezeu insusi? Duhul sufla unde voieste (Ioan 3, 8 ) (…)”.

Sfântul Ioan de Kronstadt, “Viața mea în Hristos”, Editura Sophia, București, 2005