Blasfemia aduce mânia lui Dumnezeu, însă, în îndelunga Lui răbdare, El ne așteaptă să ne întoarcem ca să ne mântuiască

Pământul suportă povara apăsătoare a blasfemiei de la fiii oamenilor. El vuiește de această crimă, și o vedem în fapt. Se observă faptul că bărbații sunt cei care rostesc blasfemiile înspăimântătoare împotriva Aceluia Care ține universul cu privirea Lui. Ei săvârșesc această crimă în orice moment, și dacă aruncăm o privire la mulțimea oamenilor, am putea să apreciem câte blasfemii înfricoșătoare țintesc cerul, în fiecare moment, și întâlnesc sau, mai degrabă, rănesc inima Aceluia care S-a răstignit pentru ei.

Și mulțimea nemărginită a demonilor blestemă neîncetat și fără opreliști, pentru că viața, sensul existenței lor nu este altul. Ei nu au alt scop decât să-L doboare pe Dumnezeu la picioarele lor. Milioane de demoni blesteamă neîncetat, urmați de oamenii care continuă și completează lucrarea lor. Și astfel, Hristos este răstignit în toată vremea de făpturile Lui.

Omul care blesteamă o face nu pentru că-i greșește Dumnezeu. Orice i se întâmplă – sau la serviciu, sau acasă – copiilor sau soției, Îl coboară pe Dumnezeu și-L calcă în picioare cu blesteme și cuvinte murdare.

Ar trebui să ne gândim la inima lui Hristos și a Maicii Domnului, rănite atât de mult când aud continuu blasfemii, cu toate că Hristos este în tot momentul pregătit, cu inima deschisă, să-l primească pe cel care blesteamă, să-l ierte, să-l îmbrățișeze, să-l sărute și să-i deschidă poarta raiului. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu n-are limite. Noi oamenii păcătuim continuu – când cu un păcat când cu altul – și-L amărâm permanent. Din fericire, există încă puțini oameni ce-I oferă mângâiere și se va milostivi asupra robilor Săi (Deut. 32, 36). Și Maica Domnului se amărăște pentru acest păcat! Sfinții Părinți ai Bisericii noastre, voind să împodobească slujbele din postul Mare, dar și să ofere o cinstire, o slăvire și o închinare specială Maicii Domnului, au rânduit ca Imnul Acatist, cu nenumăratele ”Bucură-te” să se cânte în fiecare vineri seara, în primele cinci săptămâni. ”Bucură-te” cântăm din recunoștință față de Maica Domnului, rugând-o să se bucure, pentru că a adus izbăvirea lumii.

Printre aceste multe cântări, se aude un glas care ne spune: ”De ce-mi spuneți să mă bucur? Cum s-o fac, din moment ce voi, creștinii ortodocși, care recunoaște-ți Întruparea slăvită a Fiului meu, puneți la cale să-L răstigniți! Îl blestemați, Îl necinstiți în multe feluri și, în același timp, îmi spuneți să mă bucur! Îndreptați-vă viața și mă voi bucura, atunci voi primi cântările voastre din toată inima mea; este suficient să vă schimbați modul de viață. Blasfemia voastră împotriva Fiului meu se aude în toată vremea. De ce faceți aceasta?

Blasfemia aduce mânia lui Dumnezeu, însă, în îndelunga Lui răbdare, El ne așteaptă să ne întoarcem ca să ne mântuiască.

Omule al lui Dumnezeu, tu, creștine ortodox, care ești botezat, izbăvit și renăscut în colimvitră (cristelniță) Tainei Botezului, blestemi numele lui Hristos, al Maicii Domnului, Sfânta Cruce și pe sfinți, neluând seama la binefacerile nemărginite și nesecate ale lui Dumnezeu față de tine?

– Dar nu vreau s-o fac, spune el.

– Dacă te-ar amenința cineva cu pistolul și ți-ar spune ”dacă mă blestemi, te omor”, ai face-o?

– Nu. Cum să-l blestem, dacă mă omoară?

– Dar Hristos, Dumnezeul tău, Creatorul, ce ți-a făcut? El este plin de iubire și de binefaceri pentru tine, și în loc de mană tu Îl adapi cu fiere? Noi, nefericiții, Îl răstignim din nou pe Domnul slavei și după aceea așteptăm să avem zile bune, binecuvântate. Din nefericire, ele vin din ce în ce mai rele, din cauza blasfemiei noastre adresate lui Dumnezeu. Gândiţi-vă că în acel ceas în care omul deschide gura lui și scoate foc, fața lui Dumnezeu se întoarce atât de mult de la el, nu pentru persoana lui, ci pentru lipsa de evlavie și de mulțumire.

Bineînțeles, din moment ce Dumnezeu iubește pe fiecare om, iubeşte și blestemul, pentru că altfel nu l-ar lăsa să trăiască. Faptul că el este în viață este dovada că Dumnezeu îl așteaptă, îi primește pocăința și nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să trăiască. Oare voiesc eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu – și nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale și să fie viu? (Iezechiel 18,23).

Mă minunez de adâncul milostivirii divine! Cât de mare este inima lui Dumnezeu dacă acceptă continuu aceste blasfemii îngrozitoare, pe care diavolul le ridică împotriva Lui.

Credem în veșnicie, în iad, în dogmele Bisericii Ortodoxe, dar vedem că nu ne mișcăm în direcția cea bună, nu ne schimbăm ca să devenim vrednici de Împărăția lui Dumnezeu. Ceasul acela va veni și ne vom tulbura, atunci ne va părea rău, dar ce folos dacă nu vom putea să îndreptăm absolut nimic! Deci să ne pregătim sufletul pentru viața cealaltă. Ceea ce ne va ajuta foarte mult în iubirea de Dumnezeu este să luăm aminte la îndurarea Lui față de noi toți. Îngăduința și îndelunga Lui răbdare arată dragostea Lui față de noi, căci altfel nu ne-ar fi așteptat.

Din parabola fiului risipitor vedem că Dumnezeu nu ne cere multe lucruri. Acela a cerut partea sa, a luat-o și a și cheltuit-o și, după aceea, luminat de Dumnezeu, s-a întors la tatăl lui. De-abia s-a gândit că a eșuat în efortul lui de a trăi singur, că trebuie să se întoarcă, și iată că tatăl a și ieșit din casă și l-a așteptat, așa cum îl așteaptă pe orice om păcătos.

Fiecare dintre noi, când vedem în jurul nostru un bărbat, un copil, un vecin săvârșind acest păcat al blasfemiei, să-l ajutăm cât putem cu rugăciunea și cu discernământul. Să-i luminăm și să-i povățuim după cum se cade cu iubire și vorbă frumoasă, ca să nu mai rănească inima lui Hristos și a Maicii Domnului și să nu se mai bucure diavolul.

Este foarte mulțumitor și încurajator faptul că vin la scaunul de spovedanie bărbați care se întorc, plâng și își schimbă modul de viață. Acest fapt este urmarea iluminării lui Dumnezeu, a rugăciunilor, a ajutorului creștinilor și, în special, al femeilor.

De aceea, să ajutăm pe cât putem, cu harul lui Dumnezeu, încât diavolul să nu mai piardă continuu sufletele oamenilor, ci să le câștige Hristos. Amin.

”Ne vorbește Starețul Efrem Filotheitul – Meșteșugul mântuirii”, Editura Cartea Ortodoxă