Biserica este unitatea în Hristos

Unindu-ne cu Hristos, noi primim harul dumnezeiesc, care dă firii omeneşti putere de biruinţă asupra păcatului şi a morţii, Domnul Iisus Hristos, prin învăţătura Sa, le-a arătat oamenilor calea biruirii păcatului şi le-a dăruit viaţa veşnică, făcându-i, prin învierea Sa, părtaşi ai veşnicei Sale împărăţii. Ca să primim de la El acest har dumnezeiesc, este nevoie să fim în cea mai strânsă părtăşie cu El. Atrăgându-i la Sine pe toţi prin dragostea Sa dumnezeiască şi unindu-i cu Sine, Domnul i-a unit între ei pe cei ce L-au iubit şi au venit la El, reunindu-i într-o singură Biserică.
Biserica este unitatea în Hristos, este unirea cea mai strânsă cu Hristos a tuturor celor ce cred cu dreptate în El şi îl iubesc şi este unirea tuturor acestora prin Hristos.
Biserica este alcătuită dintr-o parte pământească şi o parte cerească.
Fiul lui Dumnezeu a sosit pe pământ şi S-a făcut om, pentru ca pe om să-l înalţe la cer, să-l facă iarăşi locuitor al raiului, redându-i starea de neprihănire şi integritate dintru început şi ca să-l unească cu Sine. Aceasta se înfăptuieşte prin lucrarea harului lui Dumnezeu, care este dat prin Biserică, dar este nevoie şi de strădania omului. Dumnezeu îşi mântuieşte creaţia căzută prin iubirea Sa faţă de ea, dar este necesară şi iubirea omului faţă de Ziditorul său, fără de care nu poate să se mântuiască. Năzuind către Dumnezeu şi lipindu-se de Domnul prin smerita lui iubire, sufletul omului primeşte o putere curăţitoare de păcate, care îl întăreşte în lupta cu păcatul până la biruinţa deplină. La această luptă ia parte şi trupul, care astăzi este vas şi armă a păcatului, dar este menit să devină armă a dreptăţii şi vas al sfinţeniei.
Dumnezeu l-a zidit pe om suflând duh asemeni celui dumnezeiesc în trupul însufleţit, pe care l-a zidit la început din pământ. Trupul trebuia să fie o armă a duhului supusă lui Dumnezeu. Prin trup, duhul omului se manifestă în lumea materială.
Prin mijlocirea trupului şi a părţilor lui separate, duhul omului îşi descoperă însuşirile şi calităţile primite de la Dumnezeu, în calitatea lui de chip al lui Dumnezeu – fapt pentru care şi trupul, ca manifestare a chipului lui Dumnezeu, este şi se numeşte „frumuseţea noastră cea după chipul lui Dumnezeu zidită” (stihiră la înmormântare).

Sfântul Ioan Maximovici, Predici și îndrumări duhovnicești