Avem nevoie de legi ca pe cele rele să le alungăm și să le dezrădăcinăm, iar pe cele bune să le primim și să le îmbrățișăm

Închipuiește-ți că ești un împărat stăpân peste o cetate. Această cetate este sufletul copilului tău. Așa și este, sufletul este o cetate. Și cum într-o cetate unii fură și alții împart dreptatea, unii muncesc serios și alții fac totul la întâmplare, așa lucrează și în sufletul copilului sufletul și mintea.

Unele gânduri sunt precum soldații. Se mobilizează împotriva altor gânduri care îndeamnă la greșeli, altele au grijă de omul întreg, de trup și de locuință, așa cum fac locuitorii unei cetăți. Și, în sfârșit, alte gânduri povestesc lucruri care împing la desfrâu, așa cum fac desfrânații dintr-o cetate, în timp ce altele vorbesc despre lucruri serioase și cuviincioase, cum fac înțelepții. Altele se aseamănă cu femeile noastre, altele spun lucruri fără minte ca și copiii. Alte gânduri, în sfârșit, se aseamănă cu sclavii; ele primesc porunci ca și ei; o ultimă categorie se aseamănă cu nobilii și cu oamenii liberi ai unei cetăți.

Avem nevoie, așadar, de legi ca pe cele rele să le alungăm și să le dezrădăcinăm, iar pe cele bune să le primim și să le îmbrățișăm. Trebuie, iarăși, să nu lăsăm gândurile rele să se răzvrătească împotriva celor bune. Dacă într-o cetate cineva face o lege, care dă multă libertate hoților, acesta a distrus totul. Iar dacă soldații nu-și folosesc mânia cum trebuie, tot așa, distrug totul; sau, dacă vreunul își părăsește poziția și încearcă să ia poziția altuia, dă peste cap ordinea unei bătălii. Același lucruri se petrec și în sufletul copilului.

Sfântul Ioan Gură de Aur, „Părinții și educarea copiilor”