Adu-ți aminte de aceasta și cunoaște câtă sfințenie, câtă desăvârșire se cere și de la tine

Cand te rogi lui Dumnezeu, sa tii seama ca aproape este de tine cuvantul in gura ta si in inima ta [Rm 10, 8], ca El te iubeste ca pe unul din copiii Sai, ca pe chipul sau si iti face bine, iti da viata, te curateste, te sfinteste, te lumineaza, te face pasnic, te intareste, te mangaie, te hraneste, te ajuta – cheama-L si tu cu cea mai mare iubire, adu-I multumire si proslavire, fiindca aceasta este datoria ta, viata ta, slava ta. Adu-ti aminte ca esti madular al unei obsti, ceresti, sfinte: Biserica lui Hristos. Ce madulare desavarsite inscrise in ceruri alcatuiesc aceasta Biserica; ma gandesc in primul rand la Preabinecuvantata Sa Maica, apoi la Sfintii Ingeri, la toate cinurile ceresti, apoi la Inainte-mergatorul Ioan, unul decat care nu este altul mai mare nascut din femeie [Mt 11, 11], apoi Sfintii Apostoli –noi fapturi – de –Duh-purtatorii proroci, ierahi, cuviosii si de-Dumnezeu-purtatorii parinti, care in viata fiind s-au facut locasuri ale lui Dumnezeu, mucenicii, doctorii cei fara-de-arginti, dreptii si toti sfintii.

Adu-ti aminte de aceasta si cunoaste cata sfintenie, cata desavarsire se cere si de la tine – madular al aceluiasi trup.