Viaţa se preschimbă în bucurie şi existenţa în veselie

Jugul vieţii este chinuitor şi povara existenţei e grea deoarece o împovărează lanţurile de plumb ale păcatului şi morţii. Când, însă, cu puterea Domnului Celui înviat, legăturile de plumb ale păcatului şi morţii sunt înlăturate din fiinţa vieţii şi a existenţei, atunci jugul vieţii devine „bun” şi povara „uşoară”. Mai mult, viaţa se preschimbă atunci în bucurie şi existenţa, în veselie. E vorba de acea bucurie a vieţii şi a existenţei care nu încetează nici în viaţa aceasta nici în cealaltă. Când Cel Veşnic, Dumnezeul-om, întăreşte  şi aşează pe om în adevăr şi nemurire, atunci jugul vieţii devine blând şi povara existenţei uşoară. Atunci omul simte cu întreaga lui fiinţă cum lumina lină dumnezeiască îl inundă din toate adâncurile şi înălţimile „logosice” [logosnih] ale spaţiului şi timpului zidite de Dumnezeu.

Arhimandrit Iustin Popovici, Omul și Dumnezeul-Om