Vai sufletului care nu voieşte să fugă de tot păcatul, căci multe necazuri îi vin de la cei ce-l pizmuiesc şi se întâlnesc cu el

„Toţi suntem ca într-un spital. Unul e bolnav de ochi, altul are o bubă, şi câte alte slăbiciuni mai sunt. Şi unele din ele sunt răni vindecate, dar când omul mănâncă ceva din cele ce-l vatămă, iarăşi reapare boala. Aşa este cel ce aflându-se în pocăinţă, judecă sau dispreţuieşte pe cineva. El trebuie să-şi înnoiască pocăinţa. Căci cei din spital, suferind de diferite neputinţe, dacă unul strigă despre boala sa, oare nu va spune un altul: de ce strigi despre boala ta? Nu va gândi fiecare la boala lui? Aşa, dacă ar fi patima păcatelor mele înaintea mea, n-aş vedea pe altul păcătuind. Căci zăcând toţi ca într-un spital, se păzeşte fiecare, cum i-a spus doftorul, să nu mănânce ceea ce vatămă rana lui. Deci vai» sufletului care nu voieşte să fugă de tot păcatul, căci multe necazuri îi vin de la cei ce-l pizmuiesc şi se întâlnesc cu el. Căci îi este greu fiecăruia să dobândească îndelunga răbdare şi mulţumirea în toate.

Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte, în Filocalia, vol.XII