Tot ceea ce facem, facem din voie proprie şi nu trebuie să ocărâm pe cineva pentru răul nostru
Eu mă păzesc pe mine, adică fug de tot răul şi privesc spre tot binele şi ajutorul Domnului dar, în acelaşi timp, privesc la mine însumi, ca să văd în ce sunt. Mă tot lupt cu patimile mele şi ele apar şi dispar, după cum eu îmi aduc aminte de una sau de alta.
Lupt împotriva lor dacă îmi dau seama că m-au atacat, adică dacă am conştientizat că eu lupt împotriva Domnului meu şi nu mai sunt de partea Lui, ci împotriva Lui.
Dacă am în minte cuvinte sfinte, îmi biciuiesc cu ele voia mea, voie care e gata oricând să sară gardul şi întăritura faptelor bune şi să primească pe diavoli.
Gândurile rele atrag sentimente şi dorinţe rele iar gândurile bune atrag sentimente şi doruri sfinte.
Tot ceea ce facem, facem din voie proprie şi nu trebuie să ocărâm pe cineva pentru răul nostru, ci numai pe noi înşine trebuie să ne învinuim pentru păcatele noastre.
Eu am greşit în faţa Ta, Dumnezeule, pentru că în ispita mea nu am chemat numele Tău, ci am luptat de unul singur. De aceea am şi fost arătat slab şi nebun.
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş, Cuvintele duhovnicești I, Teologie pentru azi, București, 2011