Să nu facem fapte bune, pentru a primi binecuvântări

Vom primi dragoste potrivit dragostei pe care o vom dărui. Dacă nu dăruim dragoste, nu vom primi dragoste. Mama dăruieşte continuu copiilor ei, dar şi primeşte continuu de la ei, dragostea ei crescând mereu. Însă, dacă cerem dragoste celorlalţi, numai pentru noi înşine şi vrem ca toţi să ne dea, iar când facem un bine ne gândim la răsplată, atunci nu avem o dragoste preţioasă, ci una ieftină. Atunci ne înstrăinăm de Dumnezeu şi nu primim dragoste nici de la Dumnezeu, nici de la oameni.

Cei cu dragoste lumească se ceartă care dintre ei să înhaţe mai multă dragoste pentru sine. Câţi însă au dragostea cea preţioasă, cea duhovnicească, se ceartă care dintre ei să dăruiască celuilalt mai multă dragoste. Ei iubesc fără să se gândească dacă sunt sau nu iubiţi de ceilalţi, nici nu cer celorlalţi să-i iubească. Vor doar să dăruiască şi să dăruiască, fără a vrea să li se de-a ceva sau să li se dăruiască cineva. Aceşti oameni sunt iubiţi de toţi, dar cel mai mult de Dumnezeu, cu care se înrudesc. Dragostea fără a lua ceva în schimb!

Să nu facem fapte bune, pentru a primi binecuvântări. Să cultivăm dragostea cea nobilă, cea preţioasă pe care o are Dumnezeu, iar nu dragostea cea lumească şi ieftină, cea plină de toată neputinţa omenească.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Volumul 5, Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007 – fragment