Răbdare şi iar răbdare!  Tânărul nu este înger, iar tânăra nu este arhanghel. Trebuie să se rabde unul pe celălalt

Răbdarea este o virtute demnă de admirat şi izvor de binefaceri. Aceasta o înţelege oricine dacă aruncă o privire în jurul său.

În casă. Tu, tinere şi tu, tânără, care vă pregătiţi să vă cununaţi şi să întemeiaţi o casă nouă, de ce anume aveţi nevoie? Pentru casă este nevoie de multe resurse. Dacă aţi putea să auziţi un glas din cer, îngerii s-ar apleca la urechea miresei şi la urechea mirelui şi le-ar spune un cuvânt, care este cel mai necesar dintre toate: dacă vreţi să întemeiaţi o familie şi să treceţi prin vijeliile şi furtunile,  taifunurile şi uraganele vieţii, răbdare şi iar răbdare!

Nu este joacă şi râs nunta, nu este joc şi chef. Are obligaţii. Aşadar, răbdare. Deoarece tânărul nu este înger, iar tânăra nu este arhanghel. Au defecte şi slăbiciuni. Şi trebuie să se rabde unul pe celălalt.

Altfel, curând veţi uita promisiunile şi jurămintele şi veţi alerga la avocaţi pentru divorţ. Şi nu din cauza curviei sau a adulterului, ci şi din cauza unor lucruri mărunte. De lucruri mărunte se iau soţii şi desfac sfânta legătură. Dacă însă ar fi avut puţină răbdare, n-ar fi ajuns acolo.

Aşadar, este necesară răbdarea ca să se ţină casa; cu atât mai mult este necesară la părinţi. Ai devenit tată, ai devenit mamă?  Dacă vrei să creşti copii şi într-o zi să te mândreşti cu ei, trebuie să fii o stâncă de răbdare. Dacă vă mâniaţi pe copiii voştri, nu veţi reuşi să le formaţi caracterul.

Aşadar, răbdare, mamă, pe care copilul tău vioi te supără şi te tulbură. Să nu zici vreun blestem împotriva lui. Copiii vioi pot deveni cei mai buni copii. Încearcă cu iubirea ta, cu grija ta, cu toate mijloacele pe care ţi le-a dat Dumnezeu, să-l faci un înger pe copilul sălbatic.

Mitropolitul Augustin de Florina