Pocăinţa nu presupune nişte oameni încremeniţi cu privirea în trecut

Mai mulţi sfinţi au făcut pocăinţă cu bucurie. N-aş putea să vă exemplific cu unul anume. Pocăinţa nu presupune nişte oameni încremeniţi cu privirea în trecut. Dumnezeu nu ne vrea nişte tânguitori, ci vrea nişte oameni care participăm la fericirea pe care ne-o dă El. Se spune în Evanghelie despre un ospăţ al împără­ţiei lui Dumnezeu. Ospăţul împărăţiei lui Dumnezeu nu începe după moarte, ci începe aici, în viaţa aceasta! Paştile, de exemplu, sunt Raiul anului bisericesc. Săptămâna Luminată! Sfântul loan Gură de Aur zice, în cuvântul de la Paşti: „Nimeni să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat împărăţia cea de obşte! Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că iertarea din mormânt a răsărit! Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului! A stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de aceea. Prădat-a iadul Cel ce s-a pogorât la iad. Şi aceasta, apucând mai înainte, Isaia a zis: «Iadul s-a amărât, întâmpinându-te pe Tine jos». S-a amărât că s-a surpat, s-a amărât că s-a omorât, s-a amărât că s-a legat, s-a amărât că s-a stricat. A luat pământ şi s-a întâmpinat cu cerul. A luat trup şi de Dumnezeu s-a lovit. A luat ce a văzut şi a căzut întru ce n-a văzut. Unde-ti este, moarte, boldul? Unde-ti este, iadule, biruinţa? Inviat-a Hristos şi tu te-ai surpat! Inviat-a Hristos şi au căzut dracii! înviat-a Hristos şi se bucură îngerii! înviat-a Hristos şi viaţa vieţuieşte! înviat-a Hristos şi niciun mort nu este în mormânt! Că Hristos, înviind din morţi, începătură celor morţi s-a făcut”.