Pleacă-te spre suspinele inimii mele

Pocăința este întoarcerea omului la Dumnezeu. Este întoarcerea minții din întunericul păcatului la Lumina lui Hristos.

Începutul drumului ei este conștientizarea păcatelor noastre, prin care atragem mila lui Dumnezeu. De aceea și proorocul David spune către Dumnezeu: Miluiește-mă…, fărădelegea mea eu o cunosc.

Recunoaștem că suntem responsabili pentru starea noastră și cerem cu smerenie mila lui Dumnezeu.

Din sufletul care se pocăiește izvorăsc lacrimi sincere și implorarea fierbinte se revarsă către iubitorul de oameni Hristos: ”Pleacă-te spre suspinele inimii mele”.

Apoi omul simte mărimea îndelungii-răbdări a lui Dumnezeu, și în sufletul lui se nasc ușor mirarea și uimirea: ”Cine va cerceta mulțimea păcatelor mele și adâncurile judecăților Tale, Mântuitorule de suflete, Izbăvitorul meu?”

Ieromonahul Grigorie, Pocăința și spovedania, Ed. Egumenița, 2019