Fi-i Biserică!

Este limpede aşadar că Biserica este mai mult decât o clădire, eşte poporul, poporul credincios, poporul botezat, poporul uns cu Sfântul Mir, poporul afierosit, poporul în care sălăşluieşte Hristos, poporul ce aude glasul lui Dumnezeu şi ascultă de El, poporul care într-adevăr şia încredinţat viaţa în mâinile Lui ca Domn, poporul ce are o legătură personala cu El în rugăciune, care ascultă glasul Lui.
Aşa cum scrie Episcopul Dimitrie, Biserica este „obştea celor ce sau îmbrăcat în Hristos botezîndu-se întru El, s-au pecetluit cu darul Duhului Sfânt prin Mirungere, li s-au iertat păcatele prin Mărturisire şi s-au hrănit cu Hrană Cerească în Sfânta Taină a Trupului şi Sângelui Său … Biserica este unirea de Dumnezeu rânduită a poporului unit prin Credinţa Ortodoxă, prin legea lui Dumnezeu, prin ierarhie şi Sfintele Taine. Este Trupul cel Tainic al lui Hristos.”
Cineva spunea: „Clipa cea mai sfântă a slujbei bisericeşti este atunci când Biserica, poporul lui Dumnezeu întărit de predică şi Sfintele Taine, trece dincolo de uşa bisericii, în lume, spre a fi Biserica. Noi nu mergem doar la biserică: noi suntem Biserica.”
Motivul pentru care ne ducem la biserică în fiecare duminică este acela de a-L asculta pe Hristos, de a-L slăvi, de a-L primi înlăuntrul nostru, spre a putea să ieşim în lume şi a fi Biserică tot restul săptămânii.

 Anthony M. Coniaris, Introducere în credinţa şi viaţa Bisericii Ortodoxe, Ed. Sofia, București,2001