Fă-ți gura ta «comoară», și nu sălaș al demonilor
”Umple-ți, omule, gura cu mireasmă, iar nu cu duhoare. Fă-ți gura ta «comoară», și nu sălaș al demonilor.”
Avva Casian a vorbit cu câțiva monahi. Era noapte. Le vorbea pe teme duhovnicești despre rugăciune, despre privegheri etc. Monahii au adormit. Avva, vrând să le arate că acest somn era demonic, a început o discuție deșartă despre chestiuni lumești. Imediat monahii s-au trezit cu bună dispoziție. Diavolul i-a adormit, diavolul i-a trezit. A făcut ceea ce-l interesa.
Sfânta Scriptură denumește grumazul ”groapă deschisă” (Psalmii 5, 9). Deoarece mormântul deschis lasă să iasă duhoare. Exact așa se întâmplă și cu gura necontrolată. Scoate duhoare. ”Nu vedeți că porcii mănâncă bălegar? Așa fac și batjocoritorii. Există un lucru mai scârbos decât cuvintele care ies din gura lor? (…). Acela care înjură este mai murdar și decât câinele care s-a întors la propria-i vomitătură.”
Duhoarea unui mormânt descoperit nu o simte numai acela care deschide mormântul, ci și cei din jurul luii. Același lucru se petrece și cu cuvintele murdare. Nu se murdărește doar acela care vorbește, fiindcă ”cele ce ies din gură pornesc din inimă, și acelea spurcă pe om” (Matei 15, 18), ci se murdăresc și c ei care sunt în jurul lui și îl ascultă.
Un părinte harismatic urmărea o discuție între monahi. Când discuția se axa pe teme duhovnicești, cobora un înger și îi fericea pe monahi. Când discuția se învârtea în jurul unor teme nefolositoare duhovnicește, îngerul pleca și veneau porci care să tăvăleau între ei. (”Frumoasă” priveliște…) Emanau duhoare și spurcăciune, pângărindu-i pe monahi. Iar aceștia nici nu înjurau, nici nu vorbeau lucruri necuviincioase. Și totuși anturajul lor amintea de niște cocini.
Gândiți-vă ce se întâmplă într-un anturaj în care se înjură și se vorbesc lucruri necuviincioase! Demonii vin. ”Cuvintele necuviincioase atrag demonii”. Și ce diavoli ”frecventează” cluburile de noapte! Și ce ”puncte de atracție pentru demoni” sunt casele în care se spun lucruri necuviincioase, fie se înjură cele dumnezeiești, fie, prin mijlocirea televizoarelor și a videourilor, ”emit” duhoare”
Au nevoie de curățire; fie de ”Agheasmă”, fie de ”Maslu”.
Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Vorbele pot răni – Cum să nu greșim prin cuvânt, Editura de Suflet, Editura Tabor, București, 2019
