Du-te la mărturisire și nu mai face păcatul!
Din frica de Dumnezeu vine mustrarea de constiinta: „Mai, nu este bun ce fac eu! Ma marturisesc si las pacatul”. Caci suparam pe Dumnezeu în tot chipul. De aceea vreau sa va spun, cât vom putea, sa fim atenti, cu bagare de seama. De vezi ca te mustra cugetul, nu lasa!
Du-te la marturisire si nu mai face pacatul! Cât de bun este Dumnezeu ca ne primeste la pocainta! Ca de n-ar fi pus între noi si El Taina Spovedaniei, nimeni nu s-ar putea mântui. Ca zice Evanghelia: Nimic necurat nu va intra în Împaratia Cerurilor. Nimeni fara marturisire nu se poate mântui. Ca acolo este atâta sfintenie si curatenie! Cum sa intre în Rai omul pacatos? Ce? Daca ai o camasa si se murdareste, n -o mai speli? Sau o haina, când se umple de noroi, nu zici: „ Ia s -o spal, ca s -a murdarit”? Asa sa faci si cu sufletul. Spalare prin pocainta si spovedanie si parasirea pacatelor.
A pus Dumnezeu pocainta. Este al doilea Botez. Te-ai marturisit, te-a dezlegat preotul, sa nu mai faci pacatul. Fa oleaca de canon si te-ai curatit. Când simti ca iar ai mai gresit, du-te iar la spovedanie. Când vedeti în casa voastra ca a slabit cineva: tata, mama, sora, copilul, nora, oricine ar fi, si vezi ca-i bolnav tare, nu aduce întâi doctorul! Doctorul este un bolovan de pamânt ca si mine. Eu mor acum, el moare mâine. Ai vazut vreun doctor de 500 de ani? Cum sa moara, daca are si injectii si pastile si-i doctor? Cum sa moara? Dar când a sosit clipa, toti ne ducem.
Stalin avea mii de doctori lânga el si când i-a venit ceasul, l-a luat dracul! N-au putut doctorii sa-l scape. Mai mare grija sa ai de suflet, decât de trup, ca sufletul este nemuritor. Sufletul este mai scump decât toata lumea, cum zice Mântuitorul: Ce va da omul în schimb pentru sufletul sau? Chiar daca ar câstiga toata lumea ce folos daca îsi va pierde sufletul sau? Ada întâi preotul, ca el a luat putere de la Hristos: Ce va dezlega preotul pe pamânt, va fi dezlegat si în cer. Si zi-i: „Parinte, vino si spovedeste dupa carte pe mama, pe tata, copilul sau fata sau nora sau ginerele”.
Omul, când a slabit tare, nu mai tine minte ce pacate a facut. El uita, daca-i chinuit de boala si-i ametit de cap; dar îl poti spovedi chiar daca nu poate vorbi, ci numai daca aude. Si daca aude, preotul îl întreaba, si el, daca a facut pacatul, face semn ca „Da”. Daca n -a facut, face semn ca „Nu”. Dar daca i s-a legat limba si sia pierdut si cunostinta, nu-l mai poti marturisi ca el nu mai stie nimic.
De aceea nu astepta, Doamne fereste, sa cada omul în coma. Sau cum a patit nu de mult o femeie cu barbatul ei care zicea: „Nu aduce preotul ca doar eu nu mor!”. „Dar esti slab, mai Ioane”. „Nu aduce preotul acum!”. Si în noaptea aceea a murit nespovedit de douazeci de ani. Vedeti cum l-a înselat diavolul sa nu aduca preotul? Dar ce, preotul vine cu moartea la tine? Vine cu Preacuratele Taine. Si Hristos este Viata lumii! Vine cu Viata, cu învierea si cu Dumnezeirea lui Iisus Hristos sa te vindece si sa-ti dea sanatate!
Iata, vine de la Dolhasca, dintr-un sat, o femeie de 63 de ani, slaba, necajita, cu sora ei, cu ginerele si cu fata, cu o masina. Îmi spunea ca barbatul ei n -a fost la biserica de când s -a însurat, de 43 de ani. Nu mai asculta de Dumnezeu; înjura, fuma, era betiv si desfrânat si nu credea în nimic. Numai cu tigara în gura statea. Sotia era plecata la o fata maritata acolo în sat. El a venit de la crâsma, beat, cu tigara în gura si s-a culcat cu tigara aprinsa. De la tigara s-a aprins casa si a ars omul plin de pacate. Numai câteva oase i -au mai gasit.
Ai auzit cum moare omul pacatos? Ce spune Apostolul Pavel? Al carui sfârsit va fi dupa faptele lui. Patruzeci si trei de ani n -a fost în biserica, nu s-a spovedit si nu s-a împartasit. Si acum a ars cu tigara în gura! De la focul acesta s -a dus în focul cel vesnic. Aici a luat arvuna muncii celei vesnice. L -a ars Dumnezeu de viu pentru pacatele lui, ca sa arda în veci, cum spune Mântuitorul: Unde focul lor nu se stinge si viermele lor nu doarme. Asa moare pacatosul. Ai auzit ce spune în Psaltire? Moartea pacatosului este cumplita.
Si a venit femeia sa-l puna la slujbe.
„Matusa – i-am zis -, daca îmi dai munti de aur, de aici pâna la Bucuresti, nu-l pot pune la slujbe!”. Si i-am citit din Pravila Mare, unde scrie: „Cine moare din betie, ca si cel care moare spânzurat”. O murit din betie, e ca si cum s-ar fi spânzurat, si-a facut sama. Si n -am putut sa-l pun la nici o slujba. Pentru ca o patesc si eu. Canoanele Bisericii ma opresc si cade si pe cei vii ai lui.
Părintele Ilie Cleopa, Sfânta Spovedanie
