Dacă vrei să împodobeşti, nu împodobi prăvălia, atelierul, ci sufletul tău!

După cum corul îşi caută dirijorul, iar corăbierii căpitanul, tot astfel şi ceata acestor preoţi îşi caută astăzi arhiereul şi părintele obştesc. Şi corul, şi corabia însă îşi pierd adesea şi frumuseţea, şi siguranţa dacă lipsesc conducătorii; or aici nu este astfel. Deşi departe cu trupul de noi, conducătorul nostru este însă de faţă cu duhul; este şi acum cu noi, deşi stă în locaşul ceresc, după cum şi noi suntem cu el, deşi stăm aici (în lumea aceasta).

Aşa e puterea dragostei! Adună la un loc şi leagă pe cei ce sunt la mari depărtări! Dacă iubim pe cineva, îl avem înaintea ochilor în fiecare zi, chiar de-ar trăi în ţări străine şi ne-ar despărţi oceane întinse; după cum, dacă nu ne este drag cineva, adesea părem că nici nu-1 vedem, chiar de-ar sta alăturea cu noi.

Când e dragoste, nicio vătămare de pe urma depărtării; când nu e dragoste, niciun folos de pe urma apropierii. Nu de mult, când am rostit cuvânt de laudă în cinstea fericitului Pavel, aşa săltaţi de bucurie, ca şi cum l-aţi fi văzut pe Pavel alături de voi, deşi trupul lui se află în Roma, cetatea cea împărătească, iar sufletul lui, în mâinile lui Dumnezeu. Căci „sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele” .

Puterea dragostei l-a pus pe Pavel înaintea ochilor voştri.

Aş fi voit ca şi astăzi să vă vorbesc tot despre Pavel. Cuvântul mă sileşte să mă îndrept spre alt subiect; spre păcatele săvârşite azi de întreg oraşul. Cei care doresc să asculte cuvinte de laudă în cinstea lui Pavel trebuie să fie mai întâi următori ai virtuţii lui Pavel, să fie vrednici de a asculta astfel de cuvânt. Nu este de față, dar, părintele ! Totuşi, întărit cu rugăciunile lui, voi începe cuvântul de învăţătură.

Nici Moise nu era cu trupul alături de cei ce luptau, dar n-a luptat mai puţin decât cei de pe câmpul de bătălie, ci chiar cu mult mai mult, căci prin ridicarea mâinilor lui dădea biruinţă ostaşilor săi şi înfricoşa pe potrivnici . Căci după cum puterea dragostei nu este împiedicată de depărtare, tot astfel nici lucrarea rugăciunii nu suferă piedică; ci, aşa cum puterea dragostei leagă între ei pe cei ce se află departe, tot astfel şi lucrarea rugăciunii poate folosi foarte mult celor de departe. Întărit dar cu rugăciunile părintelui nostru cel duhovnicesc, pornesc la luptă; am şi eu  acum de dus o luptă. Nu s-au pornit asupra noastră amaleciţii, ca pe vremea lui Moise, nici n-au năvălit alţi barbari; ci demonii au mers cu alai prin mijlocul cetăţii.

Petrecerile diavoleşti ce au luat în stăpânire noaptea şi care au fost şi în această zi, măscăriile, ocările, dănţuirile cele de noapte, comedia aceasta caraghioasă, toate au robit oraşul nostru mai cumplit decât orice vrăjmaş. Ar trebui să-şi frângă inima, să jelească şi să-şi acopere faţa de ruşine şi cei care au păcătuit, şi cei care n-au păcătuit; unii pentru păcatele ce le-au săvârşit, alţii pentru fraţii lor pe care i-au văzut făcându-se de râs.

Plin de voioşie şi încununat ne era oraşul!

Ca o femeie căreia îi plac găteala şi lucrurile scumpe, aşa de bogat era gătită astăzi piaţa! Era împodobită cu aurării, cu haine scumpe şi de preţ, cu încălţăminte şi cu altele de felul acestora. Că fiecare negustor şi meseriaş, scoţându-şi afară marfa şi lucrul atelierului, se ţinea să întreacă pe ceilalţi. Totuşi pornirea aceasta, deşi vădeşte o minte de copil şi un suflet care nu cugetă la ce e mare şi înalt, nu aduce după ea prea mare vătămare; este numai o râvnă nesăbuită, care acoperă de batjocură pe cei cu astfel de griji.

 Dacă vrei să împodobeşti, nu împodobi prăvălia, atelierul, ci sufletul tău!

Nu piaţa, ci mintea! Ca îngerii să se minuneze, arhanghelii să-ţi laude fapta, iar Stăpânul îngerilor să te răsplătească prin darurile Sale! Pentru că găteala care s-a făcut în această zi aduce batjocură şi naşte pizmă; batjocură de la cei care judecă sănătos, şi pizmă, cumplită pizmă, de la cei care suferă de aceeaşi boală.

Sfântul Ioan Gură de Aur,  „Omilii la săracul Lazăr”