Cine iubește banii nu se va sătura de bani, iar cel ce iubește bogătia nu va avea parte de rodul ei

Sporirea bogatiei atata tot mai mult focul patimii si-i face pe bogati mai saraci decat inainte. – Sfantul Ioan Gura de Aur

Iubirea de bogatie e nesfarsita, si cu cat inaintezi in ea, cu atat vei fi mai departe de capat, si cu cat vei pofti mai mult cele straine, cu atat iti vor spori chinurile. -Sfantul Ioan Gura de Aur

Te poti folosi de avutul tau, dar daca nu stii masura, afla ca vei strecura otrava in tot ce ai acum.

Tot ce vine la tine cu nedreptate este pentru tine ca un parjol, care mistuie si ceea ce se afla in apropierea lui. Apa de mare nu potoleste setea si privirea la cel iubit nu alina dragostea, ci, dimpotriva, o starneste si mai tare: si pentru cei nesatiosi ceea ce dobandesc li se face otrava, care atata in & neincetat dorinta de mai mult. – Sfantul Grigorie Teologul

Iadul nu va zice: „destul!” (Pilde 30, 16), si cel iubitor de castig tot nu va zice niciodata: „destul!” – Sfantul Vasile cel Mare

Ca ceea ce slujeste spre placerile materiale se ia neaparat din pamant sau din apa, este limpede pentru orice. Ceea ce se agoniseste cu osardie pentru pantece si mancaruri, ceea ce se socoate a fi bogatie, este un amestec de pamant si apa, si se face si se numeste tarana. Cei lacomi de aceste desfatari din tarana, umplandu-se cu ele, niciodata nu se satura, ci, dimpotriva, in lacomia lor se face tot timpul loc pentru ceea ce vine iarasi. – Sfantul Grigorie al Nyssei

Aproape oricare alta patima isi are treapta varstei sale depline, ca sa zic asa; cunoaste si o vreme a imputinarii puterilor, cunoaste si sat, ajunge singura la sfarsit – insa cumplita dragoste de multa agonisire, nefiind innascuta, ci adusa in suflet de undeva din afara, nu cunoaste istov, nu stie de veselie, nu i se imputineaza puterile, nu se satura, ci intotdeauna se straduie sa devina mai tanara si mai samavolnica. intrucat nu cu alte patimi, ci cu sine insasi se intrece, si se sileste sa se biruie pe sine. Mai degraba va atinge cineva ceea ce este de neatins decat sa simta saturare aceasta patima; tocmai de aceea, socotind castigul – nu stiu de ce – drept imputinare si micsorare, inteteste foc tot mai mare, care, zic unii, s-a atins si de sufletul tau. Asadar stinge-l mai repede – iar daca nu-l vei stinge, si aici vei duce viata care nu seamana a viata, si dincolo vei fi tras la grea raspundere. – Cuviosul Isidor Pilusiotul

Chinul iubirii de castig nu intrece oare masura orisicarei cruzimi? Inrobind bietul suflet, intotdeauna il sileste sa-i implineasca poftele nesatioase, necontnit primind in sine si niciodata umplandu-se, asemenea unei fiare cu multe capete, care cu mii de falci inghite mancarea in pantecele ei fara fund, pentru care a dobandi nu inseamna catusi de putin sat, ci intotdeauna atata spre a pofti mai mult. – Sfantul Grigorie al Nyssei

Nu este om atat de nesimtit ca iubitorul de castiguri: el este vrajmas al lumii; este suparat ca mai sunt si alti oameni pe lumea asta; doreste ca peste tot sa fie pustiu si numai el sa stapaneasca toate – si multe alte asemenea lucruri cugeta. – Sfantul Ioan Gura de Aur

Ochii iubitorului de castig nu-si afla tihna pana cand nu le rapesc totul altora, fiindca privesc nu omeneste, ci cu salbaticie de fiara. – Sfantul Ioan Gura de Aur

Dragostea puternica de castig, care indrazneste orice fara sa cunoasca satul, sileste sufletul robit de ea sa mearga pana la marginea rautatilor. De aceea, s-o alungam de la noi, mai ales la inceput, fiindca, de va precumpani, se va face de nebiruit. – Cuviosul Isidor Pilusiotul

Nu in bogatie este problema, ci in noi insine. Oricat i-ai da omului, tot n-o sa-l multumesti. – Staretul Ambrozie de la Optina

Focul, cuprinzand multime de lemne, se inteteste si se-ntinde: si iubirea de arginti, care la inceput este ca un parau marunt, in cele din urma devine un ocean fara margini. – Sfantul Ambrozie al Milanului

„Cum să biruim iubirea de arginți”, Editura Sophia