Aceasta este înțelepciunea pe care o dă Dumnezeu
Nu deznadajdui pentru pacatele tale! Atunci cand un om savarseste un pacat, oricare ar fi el, nu trebuie sa uite de iubirea si de blandetea Tatalui sau ceresc. Asadar daca se intampla sa cada in diferite greseli, sa nu ne socoteasca binele si sa nu se opreasca din drumul sau. Dimpotriva, chiar daca este biruit, iarasi sa se ridice si sa lupte impotriva vrajmasilor lui, si sa puna in fiecare zi temelie noua la cladirea lui daramata si sa aiba in mintea sa, pana cand va pleca din aceasta lume, cuvantul proorocului: „Nu te bucura de mine, vrajmasa mea, caci daca eu cad, ma scol, iar cand stau in intuneric, Domnul este lumina mea” (Miheia 7,8) Deci in nici un caz sa nu inceteze razboiul si sa nu predea sufletul sau intr-o infrangere finala, atata timp cat este viu si respira. Si chiar daca CORABIA SUFLETULUI sau SE ZDROBESTE IN FIECARE ZI, si isi pierde negoturile duhovnicesti, sa nu inceteze s-o ingrijeasca si s-o oblojeasca. Sa imprumute, sa lucreze calatorind cu alte corabii, traind cu NADEJDE. Si atunci Domnul, care va vedea lupta sa, se va milostivi de el si ii va da puterea sa aiba rabdare si sa raspunda sagetilor ascutite ale vrajmasului. Aceasta este intelepciunea pe care o da Dumnezeu, si acesta este bolnavul cel intelept, CEL CARE NU-SI PIERDE NADEJDEA. E mai bine sa fim judecati doar pentru cateva greseli pe care le-am facut, daca nu le-am indreptat, decat pentru parasirea totala a luptei.
Sf. Isaac Sirul, Harisma discernământului – Antologie
