Și dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem
“Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat multe boli! Adeseori Îi spun: “Hristoase al meu, iubirea Ta n-are hotar!”. E o minune că mai trăiesc. Printre alte boli, am și cancer la hipofiză. S-a format acolo o tumoare care crește și apasă pe nervul optic. De asta acum aproape nu mai văd. Am dureri cumplite. Mă rog însă, purtând Crucea lui Hristos cu răbdare. Vedeţi cum îmi este limba? S-a mărit, nu mai este cum era. Asta din pricina cancerului de la cap. Şi cu cât trece timpul, cu atât starea o să mi se înrăutăţească. Se va mări şi mai tare, o să ajung să nu mai pot vorbi. Am dureri mari, sufăr, dar boala mea e foarte frumoasă. O simt ca pe iubire a lui Hristos. Mă las pradă străpungerii inimii şi mulţumesc lui Dumnezeu. Este pentru păcatele mele. Sunt păcătos şi Dumnezeu încearcă să mă curățească.
Pe când eram de şaisprezece ani, mă rugam lui Dumnezeu să-mi dea o boală grea, un cancer, ca să sufăr pentru dragostea Sa şi să-L slăvesc dinăuntrul durerii. Îi ceream boală doar pentru a mă nevoi. Aşa cum unii fac metanii, iar alţii, alte feluri de nevoinţe, eu ceream pentru dragostea lui Dumnezeu o boală. Mă gândeam că, atunci când trupul o să mă doară, mă voi ruga cu mai multă iubire faţă de Dumnezeu. Sufletul meu se va întoarce spre El cu dor. Multă vreme am făcut această rugăciune. Dar Stareţul mi-a spus că aceasta-i din egoism şi aşa îl silesc pe Dumnezeu [să îmi facă voia]. Ştie Dumnezeu ce va face. Aşa că n-am mai stăruit [în rugăciunea aceea]. Uite că Dumnezeu nu mi-a uitat cererea şi mi-a dat după atâţia ani această binefacere!
Nu vreau să mă gândesc cât şi dacă voi trăi. Am lăsat asta în seama iubirii lui Dumnezeu. Oricui i se poate întâmpla adeseori să nu vrea să-şi amintească de moarte. Asta-i pentru că-şi doreşte viaţa. Dintr-un punct de vedere, aceasta este o dovadă a nemuririi sufletului. însă „şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem”. Moartea este puntea ce ne va duce la Hristos. De îndată ce vom închide ochii, îi vom deschide în veşnicie. Ne vom înfăţişa înaintea lui Hristos. În cealaltă viaţă vom trăi „mai adevărat” harul lui Dumnezeu.
Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul, Cuvinte despre boală şi mângâiere, Editura Sophia, 2017
