Pentru oamenii păcătoși nu există niciodată liniște

Păcatul, din firea lui, este născător de confuzie și tulburare. Cuvântul proorocului David, mâhnit e duhul în mine, înfățișează sufletul păcătosului. Pentru oamenii păcătoși ”nu există niciodată liniște, nu au odihnă în suflet, ci simt tulburare mai mare decât apele în furtună. Nici ziua, nici noaptea, nu scapă de vremea rea, ci este chinuit din toate părțile”. Cei care păcătuiesc și nu se pocăiesc ”trăiesc cu o frică neîncetată…, căci sunt chinuiți de conștiința lor și fiecare cuvânt și faptă ale lor sunt însoțite de frică și neliniște”. Însă când omul se îndepărtează de păcat și se dedă faptelor pocăinței, caută pacea lui Dumnezeu: Ferește-te de rău și fă binele, caută pacea și o urmează pe ea. Este pacea pe care a dăruit-o Hristos apostolilor, înainte de a se înălța la ceruri.

Prin Sfânta Spovedanie ne apropiem de Hristos, cerem iertare păcatelor noastre și El odată cu aceasta ne dăruiește și pacea Lui. Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă.

Ieromonahul Grigorie, Pocăința și spovedania