Mântuirea creştinului este mântuirea nu numai în Hristos, ci prin Hristos

Planul dumnezeiesc care a fost propus lui Adam n-a fost adus la îndeplinire. În locul liniei drepte, a suişului spre Dumnezeu, voinţa primului om a trasat o cale potrivnică firii, ajungând la moarte. Calea, pe care trebuia s-o urce primul om spre a se îndumnezei n-a putut fi străbătută deoarece firea omenească trebuia să biruie păcatul şi moartea. Sforţările omului au fost zadarnice. Chinurile lui de ridicare spre Dumnezeu, nevoia pe care o simţea de a ajunge la Dumnezeu, toate, erau zădărnicite de întreita stavilă care îl despărţea de Dumnezeu: moarte, păcat, fire. Dar ceea ce omul nu putea realiza ridicându-se spre Dumnezeu, va realiza Dumnezeu, coborându-Se la om.
„Şi Cuvântul trup s-a făcut şi S-a sălăşluit între noi” (Ioan 1,14) „Cuvântul rămâne ceea ce era, se face ceea ce nu era„, cum spune Sfântul Teofil al Bulgariei (veacul al XH-lea), fiindcă „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât şi pe Unul născut Fiul Său L-a dat…” (Ioan 3, 16). Şi astfel, Dumnezeu-Cuvântul, coboară în lume, „la plinirea vremurilor„, să refacă firea cea căzută a lui Adam. Hristos, coborând la noi, S-a făcut nouă cale-scară. S-a coborât la noi, ca pe noi să ne urce pe calea mântuirii. Noi nu ne puteam mântui printr-o lege; „fără Hristos noi nu putem face nimic„, ne-a spus-o El însuşi. Mântuirea creştinului este mântuirea nu numai în Hristos, ci prin Hristos. Ceea ce n-a putut realiza Adam, a venit să împlinească Hristos, să facă El împăcarea omului cu Dumnezeu, să mulţumească pe Dumnezeu prin jertfa Sa „de bună mireasmă” iar pe oameni să-i aducă la starea de fii ai Lui, să-l înoiască pe Adam cel căzut cu tot neamul.
Dar Adam n-a căzut singur, căci pricina căderii lui a fost Eva, femeia sa. Prin ea a intrat păcatul în lume. Poate de aceea femeia a fost, de-a lungul veacurilor dinainte de Hristos, obiectul ingratitudinii bărbatului şi fără nici un rol, afară de naşterea de prunci. Ea nu putea sta în această stare la nesfârşit, aşa cum nici Adam nu putea sta desgolit de podoabele regeşti ce i-au împodobit firea.

Monahia Semfora Gafton, Maica Domnului în Biserica Ortodoxă, Ed. Sopfia, București, 1998