Deosebirea între stricăciune și nestricăciune nu este ca cea între bătrânețe și tinerețe

Ati vazut vreodata pe cei ce sunt dusi la moarte? Cum socotiti ca este sufletul acelora? Ce altceva nu ar fi ales sa patimeasca, numai sa se izbaveasca de acea frica? Pe multi din cei ce au fost iertati de imparateasca iubire de oameni – am auzit zicand : ” atunci nu vedeam pe nimeni nici pe oameni, caci sufletul nostru era tulburat si inspaimantat „.

Si ce zic despre cei ce sunt dusi la moarte? Poporul care era aici de fata, desi nu cunostea pe cei osanditi, totusi era slabanogit cu sufletul de frica si de groaza. Caci de ai fi luat aminte la sufletele lor, pe nimeni n-ai fi aflat crud, pe nimeni lipsit de mila, pe nimeni doritor de a osandi. Si daca atunci cand altii se osandesc o astfel de stare avem, cu toate ca nu avem nici o legatura cu ei, cum vom fi cand noi insine vom cadea in primejdie mult mai mare si vom fi izgoniti din bucuria cea negraita si vom fi trimisi in osanda cea vesnica?

Caci chiar de n-ar fi fost gheena, totusi izgonirea de la acea stralucire si alungarea cu necinste, cata scarba n-ar aduce? Si daca acum cand trece Imparatul, multi din cei ce privesc, au mai multa sila din privirea aceea decat dulceata, caci cugetand la saracia lor se mahnesc ca nu sunt partasi la ceva din cele dimprejurul imparatului nici aproape de el, oare cum va fi atunci?

Socotiti oare ca mica pedeapsa este sa nu fi randuit in ceata aceea, sa te invrednicesti de slava cea negraita, sa fi aruncat undeva departe de multimea aceea si de bunatatile cele negraite? Dar cand este si intuneric, si scrasnire a dintilor, si legaturi nedezlegate, si vierme fara de moarte, si foc nestins, si necaz al sufletului, si limbi arzand ca a bogatului, si tanguire pe care nimeni n-o aude, si suspin, si scrasnire a dintilor din pricina durerilor pe care nimeni nu le ia in seama, si nadejde ca sa mangaie cineva nu va fi, oare unde vom pune pe cei ce se afla in starea aeeasta? Ce poate fi mai ticalos decat sufletele acelea? Sau ce poate fi mai jalnic?

Si daca intrand noi in vreo temnita si vazand pe unii murdari altii ferecati cu lanturi de fier, iar pe altii inchisi in intuneric, ne infioram, ne cutremuram si facem totul ca sa nu cadem in acest fel de nevoie si necaz, oare cum vom fi cand vom fi trasi in chinurile gheenei ? Si ce vom face? Caci legaturile acelea nu sunt de fier, ci de foc, care nu se stinge mciodata, iar cei ce ne chinuiesc nu sunt ca noi, pe care sa-i putem imblanzi, ci sunt diavoli infricosati si nemilostivi la care nu este cu putinta nici a privi, fiindca se manie tare pentru ca am ocarat pe Stapanul.

Si acolo nu este ca aici, cand unii aduc bani, altii haine, iar altii cuvinte mangaietoare, ci toate sunt fara de iertare. Si chiar Noe, Iov sau Daniil de vor vedea chinuindu-se ai lor, nu vor indrazni sa se apropie si sa ceara mana de ajutor (Iez. 14,14,16). Caci milostivirea cea din fire se va ridica, fiindca vor fi parinti drepti si copii pacatosi si copii buni din parinti rai caci rautatea nu este mostenire fireasca, ci lucrare a vointii libere.

Si pentru ca sa aiba veselia deplina si sa nu fie micsorata de milostivirea catre cei de o fire, celor care se indulcesc de acele bunatati li se va lua milostivirea. Iar daca acum unii din parinti isi dezmostenesc fiii pentru ca sunt rai, cu mult mai mult se va face acest lucru la Judecata.

Deci cel ce nu va face vreun bine sa nu nadajduiasca cele bune, cu toate ca va avea nenumarati stramosi drepti, ci fiecare va lua dupa cum a facut prin trup, ori bine, ori rau (2 Cor. 5, 10), Sa luam aminte, rogu-va, si sa ne inteleptim. De esti aprins de focul poftei cei rele, cugeta la focul gheenei si va pieri stingandu-se.

De esti imboldit sa graiesti ceva cu necuviinta, cugeta la scrasnirea dintilor, si frica aceasta iti va fi ca un frau. De voiesti sa furi, asculta pe Judecatorul ce zice: Legati-l de picioare si de maini si aruncati-l in intunericul cel mai dinafara” (Mt. 12,13) si vei lepada aceasta pofta. De esti crud si nemilostiv adu-ti aminte de fecioarele acelea care au ramas afara de camara pentru ca li s-au stins candelele lor din lipsa de untdelemn, si degrab te vei face iubitor de oameni.

De poftesti sa te imbeti si sa te desfatezi, asculta ce zice bogatul: „Trimite pe Lazar sa-si ude varful degetului in apa si sa-mi racoreasca limba, caci ma chinuiesc in aceasta vapaie” (Lc. 16, 24) Si vazand ca n-a dobandit cererea degrab te vei departa de patima. Si pe toate celelalte le vei indrepta in acest fel, caci Dumnezeu nu a poruncit nimic greu.

Dar din ce pricina ti se par grele poruncile? Din lenevirea noastra. Caci precum de ne vom sargui si cele grele ni se vor parea usoare si lesnicioase, tot asa de ne vom lenevi si cele lesne de purtat ni se vor parea grele. Si cugetand la toate acestea, sa nu fericim pe cei ce se desfateaza ci sa ne gandim la sfarsitul lor, caci aici adauga carne si putoare, iar acolo vierme si foc; sa nu fericim pe cei ce fura, ci sa cugetam la sfarsitul lor, caci aici au griji si osteneli, iar acolo legaturi nedezlegate si intunericul cel mai dinafara ; sa nu fericim pe cei ce poftesc slava, ci sa ne gandim la sfarsitul lor, caci aici au multa amagire, iar acolo ardere vesnica.

Si daca in acest fel vom vorbi cu noi insine si acestea si cele asemenea acestora de vom pune impotriva poftelor celor rele vom scapa degrab de rautate si vom ispravi fapta buna, vom stinge pofta pentru cele de aici si o vom aprinde pe cea pentru cele viitoare. Caci ce merit au cele de acum, sau ce au de dorit si de mirare, ca sa ne cheltuim toata osardia pentru ele? Oare nu vedem ca toate lucrurile au cursul lor firesc; precum dupa zi vine noapte, dupa noapte ziua, dupa vara iarna si dupa iarna, vara?

Sa aprindem acum dorinta pentru bunatatile ce vor sa fie, caci mare slava s-a pregatit dreptilor pe care nu este cu putinta a o arata cu cuvantul, fiindca trupurile dupa inviere vor fi nestricacioase, slavite si vor imparati impreuna cu Hristos. Lucrul acesta il vom cunoaste cat este de mare din acestea de aici.

Dar mai bine zis in toata maretia lui de nicaieri nu-l vom putea cunoaste. Ci povatuindu-ne de bunatatile noastre cele de aici, ma voi sili, cat imi va sta in putinta, sa dovedesc ceea ce am zis, ca sa primim o oarecare intelegere. Spune-mi, daca cineva s-ar fi fagaduit tie, om batran si sarac, sa te faca deodata tanar in floarea varstei si frumos mai mult decat toti si sa-ti dea imparatia intregului pamant timp de o mie de ani, imparatie care sa aiba pace adanca, ce n-ai fi patimit, ce n-ai fi facut si ce n-ai fi dat pentru aceasta?

Iata dar ca Hristos iti fagaduieste nu numai atat, ci cu mult mai mult decat acestea. Caci deosebirea intre stricaciune si nestricaciune nu este ca cea intre batranete si tinerete; deosebirea intre slava cea de acum si intre ceea ce va sa fie nu este ca cea intre saracie si imparatie, ci precum este deosebirea intre vis si adevar. Dar cu toate acestea n-am zis nimic, caci nu este vreun cuvant vrednic care sa arate marimea deosebirii intre cele de acum si cele ce vor sa fie.

Sfântul Ioan Gură de Aur

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *