Dacă nu suntem cu luare-aminte, chiar si în biserică putem să păcătuim mult

Fiecare clipă care trece nu se mai întoarce. Diavolul câstigă timpul nostru, si în acest scop ne preocupă cu lucruri pământesti si trecătoare, încât să nu oferim mai mult lui Dumnezeu si sufletului nostru. Să fim cât mai atenți să ne aflăm în stare de veghe, să priveghem cu mintea, cu inima, să nu lăsăm să intre gândurile urâte, să nu lăsăm inima să se molipsească.
Dacă nu suntem cu luare-aminte, chiar si în biserică putem să păcătuim mult. Când venim la biserică si nu ne îmbrăcăm decent, si prin lipsa de cuviință a îmbrăcăminții noastre îi provocăm sminteală vreunui om, Biserica devine pricină de sminteală. Si venind omul să se curățească pe sine, pleacă si mai murdar. Pentru că privirea lui a căzut undeva, pe ceva indecent. De aceea trebuie ca îndeosebi femeile să aibă foarte mare grijă ca atunci când vin la biserică să fie îmbrăcate cuviincios, atent.  Răspunderea este foarte mare si este un păcat pe care oamenii nu-l mărturisesc. Îsi spun păcatele, dar nu-i auzi spunând: “Stii, părinte, în vremea necunoasterii, când nu-l cunosteam pe Dumnezeu, nu cunosteam Evanghelia, pocăința, nu am fost învățat si poate prin neatenția îmbrăcăminții mele am smintit oameni. Fie cu hainele, fie cu locul în care sedeam, fie cu poziția mea“.
Acestea sunt păcate pe care diavolii ni le pot reprosa, si noi vom zice: “Dar cum s-au întâmplat acestea?“ “- Iată, când purtai haina aceea, când sedeai asa, când nu ai avut grijă si nu te-ai asezat unde trebuia, l-ai smintit pe acel om.“ Atunci sufletul acela va fi țintuit de vinovăție si astfel judecata va fi pe măsură. Vreau să spun, cu smerenie, că trebuie să fim atenți la toate astea, căci vom pleca din lume si vom merge la tribunal, vom merge la judecată… si acolo vor fi spuse toate. Să avem grijă, deci, să fim cuviinciosi în toate. Să curățim interiorul potirului nostru, sufletul nostru, inima noastră. Si unde simțim vinovăție, să ne pocăim.
Sfântul Vasile cel Mare a zis: “Nici femeie nu am cunoscut, dar nici feciorelnic nu sunt“. Când Sfântul Vasile cel Mare a zis că în viața feciorelnică pe care a trăit-o nu a cunoscut femeie, căci nu a fost căsătorit si nici nu a păcătuit, dar nici cu vreo femeie nu este, s-a referit la gândire. Gândul păcătos trece si dacă nu avem grijă, ne poate lăsa urme, ne poate lăsa pete si murdării. Prin urmare, când ne pătăm, de ce avem nevoie? De spălare, de curățire. Cum se face curățirea? Curățirea se face prin lacrimi, se face prin spovedanie si pocăință.

Părintele Efrem Athonitul, Despre credință și mântuire