Cum trebuie să se roage oamenii care au un program foarte încărcat

Cum sfătuiţi să se roage oamenii care au un program foarte încărcat: şcoală, facultate, servici.
Părintele Savatie: Scurt şi des. Asta e. Când? N-ai timp? Toţi avem timp să ieşim să mâncăm. Păi înainte de a mânca: cinci minute, cinci minute. Credeţi-mă chiar şi rugăciunea care o spui, Tatăl
nostru înainte de masă, dar ce e greu să mai adaugi şi împărate ceresc la asta ? Adună-te şi fă-o ca pe o închinare Domnului: împărate ceresc, Mângâietorule… Zi-o cu toată dragostea şi cu puterea ta, ştiind că nu prea ai timp să te rogi, mulţumeşte Domnului că ai mâncat şi în timp ce mulţumeşti Domnului zi şi gândeşte: Doamne, eu toată ziua mi-o pierd în deşert, şi acuma Tu mă hrăneşti pe mine, toate cele bune mi le dai mie. Gânduri bune, de rugăciune. După aia, te-ai sculat, mulţumeşte Lui. Mai ai cinci minute, nu alerga! Ce alergăm? Unde alergăm? Scoală-te cinci minute şi zi, dar dacă mai ai lângă masa unde mănânci, o psaltire, din care poţi să citeşti un psalm. Păi nu este? Unde este? Cred că la Lavsaicon o pildă cu ţăranul care ara şi avea Psaltirea la capătul brazdei şi când ajungea acolo, citea un psalm şi iar ara, şi iar un psalm. Înţelegeţi, cam asta este şi starea noastră. Nu trebuie mulţi deodată, dacă avem program încărcat. Şi Dumnezeu văzând străduinţa noastră, dragostea noastră, pentru rugăciunea aia mică de cinci minute va păstra harul Său asupra noastră pe toată vremea cât noi vom fi ocupaţi cu treburile, că Dumnezeu nu ne-a zis să ne aşezăm pe piatră ca la taoişti şi să îndeplinim nefăptuirea. Ne-a zis că prin trudă şi sudoare ne vom mânca pâinea noastră. Asta nu ne împiedică de la rugăciune, ca să nu mai zic, Sfântul Vasile spune că „munca este ca rugăciunea, dacă-i făcută cu dragoste, cu gândul la Dumnezeu, nu cu gândul că asta mă încurcă să mă rog. Of, munca asta mă împiedică să mă rog. Dacă cârteşti aşa lui Dumnezeu, nici n-ai să munceşti, nici n-ai să te rogi. „Muncesc Doamne, binecuvântează Tu munca mea şi să nu fie spre pierzanie şi binecuvântează toate care le fac eu. Iartă-mă că om sunt şi asta am ales, şi pe pământ pribegi suntem. Tu ai zis că în sudoare ne vom dobândi pâinea”. Şi fă munca ta pentru Dumnezeu şi vei avea rugăciune şi vei avea pace, vei avea har mai mare decât mulţi care stau toată noaptea în rugăciune, dar trândăvesc în inima lor. Asta zic, mintea la Dumnezeu, nimic nu poate să ne împiedice ca să ţinem mintea la Dumnezeu. Ştiu bătrânelele noastre care sunt prin sat şi stau la oală, sau stau acolo şi mulg vaca şi zic: Maica Domnului, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, iarta-mă pe mine păcătoasa. Of, iartă-mă Doamne şi mă binecuvântează’. Ei, ce mare rugăciune, asta e rugăciunea, aşa că încet.

Ieromonah Savatie Baştovoi, Puterea duhovnicească a deznădejdii