Toţi cei care au ridicat această cruce foarte grea au câștigat şi „fericirea” pe măsură

Vrăjmaşul diavol cunoaşte chinul şi durerea pe care le provoacă această răutate şi o foloseşte împotriva celor care se luptă împotriva lui cu putere. Scopul său este acela de a face să cedeze răbdarea acestora. A folosit-o chiar şi împotriva Domnului nostru, prin mijlocirea fariseilor. Cât priveşte răutatea şi viclenia, calomnia (clevetirea) deţine primul loc in catalogul răutăţii. Totuși, ea ține primul loc şi în catalogul demnităţii şi al vieţii îmbunătățite. Căci folosul pe care îl pricinuieşte întrece răsplata pentru atotcuprinzătoarea iubire de osteneală.

Doar harul şi acoperământul iubirii dumnezeieşti pot să ducă această povară a nedreptei calomnii. Credinciosul să-L aibă ca pildă pe Domnul nostru, Care i-a iertat pe calomniatorii cei îndrăciți: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac (Luca 23,34).

Toţi cei care au ridicat această cruce foarte grea au câștigat şi „fericirea” pe măsură: „Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea” (Matei 5, 11).

Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, Iași, 2012