Tehnica şi civilizaţia e dată de Dumnezeu să ne folosim de ea, dar să o folosim cu răspundere
Acuma sigur că şi tehnica, şi civilizaţia asta e dată de Dumnezeu să ne folosim de ea, dar să o folosim cu răspundere şi să o folosim astfel, încât să nu ne deranjeze viaţa noastră sufletească.
E bun, sigur, să înlocuieşti o lumânare cu un bec. Dar să fie spre rugăciune, spre o carte de predici, spre o carte folositoare.
Astăzi o carte care înainte se făcea în 2–3 luni sau într-un an de zile, acum o scrii, şi mâine e sub nasul tău să o citeşti, cartonată şi frumos aranjată. E tehnică, na! Dar o foloseşti cum trebuie şi pentru ce trebuie.
Să asculți o predică, să asculți o conferinţă, să asculți ceva frumos. […] Greu este că nu mai are cine le citi! (cărţile). Nu le mai caută nimeni. Atunci alergai după o cărticică să o găseşti, să îţi faci o mângâiere sufletească. Acum le avem pe toate, dar nu avem oameni, nu avem sufletele care să crească şi să le caute. E tehnică, sigur, folositoare şi asta, dar bineînţeles că… să te ferească Dumnezeu să deschizi un internet acuma, să te uiţi ce e pe el acolo. Câte la sută sunt bune, câte sunt rele? Dar dacă am fi înţelepţi noi, sigur că le-am folosi, le-am popula cu cele bune, cu cele vrednice. Acuma stai pe scaun frumos şi apeşi pe buton, şi îţi apar toate lucrurile, ce s-o întâmplat de ieri până azi, îţi vin sub nas toate să ştii ce se-ntâmplă. Numai să fim noi înţelepţi şi să ştim să le folosim pentru mântuirea sufletelor noastre.
Sursa: interviu cu Părintele Iustin Pârvu, 18 martie 2011