Tăcerea nechibzuită şi fără rost este mai rea decât multa vorbărie
Tăcerea nechibzuită şi fără rost este mai rea decât multa vorbărie, iar cea cu măsură nu face niciun rău, ci smereşte încă şi dă putere pentru săvârşirea nevoinţelor şi a ostenelilor. Însă lipsa de măsură şi în una şi în alta face foarte mult rău.(Cuviosul Macarie,24,Vol.3, pp.96-97)
Să te înveţi cât poţi de mult să taci şi să spui tot timpul în gând: ,, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de dar, Marie, Domnul este cu tine…’’ ( până la sfârşit) şi în acest fel te vei păzi de multe păcate. Sfinţii Părinţi ne învaţă aşa: oricine te-ar tulbura, tu să nu zici nimic. Mai bine să te rogi pentru sora ta decât s-o înveţi ceva şi să te socoteşti pe tine mai netrebnică şi mai rea decât toată lumea. Pe nimeni, niciodată, pentru nimic, să nu osândeşti şi pe toţi să-i ierţi şi fără osteneală te vei mântui. Căci cei ce osândesc, şi cei ce pomenesc răul, şi cei mândri, chiar dacă se roagă, chiar dacă postesc, chiar dacă dau bani de pomană, totuşi, dacă nu se îndreaptă, nu au şi nu vor avea loc în cer, ci vor merge în iad, la diavoli, să se chinuie pe veci.(Cuviosul Iosif, 11, p.280)
Tăcerea, fără de care nicidecum nu putem trăi, este o nevoinţă. Căci, atunci când cineva tace, vrăjmaşul îndată îi spune altcuiva:,, Uite cât este de mândru, nici măcar să vorbească cu tine nu vrea’’. Dar nu este deloc aşa. De aici vin necazurile. De aceea, cine ia cu hotărâre asupra sa această nevoinţă, acela trebuie să se pregătească pentru necazuri. Dar nici această nevoinţă nu se dă degrabă, nici uşor. De aceea este atât de înaltă şi necesară, pentru că ,,tăcerea este taina vieţii veacului viitor’’ şi cine tace, acela se pregăteşte direct pentru viaţa viitoare. Batiuşka Macarie spunea des lucrul acesta:,, Luaţi seama, toţi sfinţii au tăcut: cuviosul Serafim de Sarov a tăcut, Arsenie cel Mare a tăcut, de aceea este mare pentru că a tăcut; când a fost întrebat de ce tace tot timpul, el a răspuns: ,,Credeţi-mă, fraţilor, că vă iubesc pe toţi, dar nu pot fi şi cu voi, şi cu Dumnezeu, de aceea fug de voi’’. Şi Sfântul Ioan Scărarul zice: ,,Când vorbeam chiar şi despre lucruri folositoare sufletului, deseori mă căiam, dar, pentru că tăceam, nu mă căiam niciodată’’. (Cuviosul Varsanufie, 5, p.51 din 20.05.190
Mai mult să tăceţi. Iar dacă sunteţi întrebat în legătură cu ceva, chiar în biserică, să răspundeţi fără nicio supărare, fără să arătaţi un chip posomorât. (Cuviosul Varsanufie, 5, p.54 din 04.05.1908)
Filocalia de la Optina, Volumul I
