Scopul Sfintei Liturghii

Savârsirea Sfintei Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor în dumnezeiescul Trup si Sânge, iar ca scop sfintirea credinciosilor, care, prin acestea, dobândesc si înlesnesc împlinirea acelui efect si acelui scop, sunt rugaciunile, cântarile, citirile din Sfânta Scriptura si, în general, toate cele ce se savârsesc si se rostesc, cu Sfânta rânduiala, înainte si dupa sfintirea darurilor. Este adevarat ca Dumnezeu ne dă în dar toate cele sfinte, fara ca noi să-i dam nimic în schimb; totusi, El ne cere neaparat să ne facem vrednici de a le primi si a le păstra, căci nu face parte de sfintire decât celor ce s-au pregatit în felul acesta. Asa se cuvine sa primim botezul si ungerea cu sfântul mir, așa să gustăm din ospățul infricoșatei Cine. Acest lucru l-a arătat Domnul în pilda semanatorului, când a spus: „Iesit-a semanatorul” nu ca sa are tarina, ci ca sa „semene”, dându-ne sa întelegem ca arătura si toată pregătirea trebuie făcute mai dinainte. Se cuvine deci ca, la primirea Sfintelor Taine, să ne înfatisam pregatiti si cu vrednicie. De aceea, trebuie să existe si în slujba Sfintei Liturghii mijloace de pregatire în acest scop: sunt rugăciunile, cântarile si tot ce se săvârseste sau se rosteste într-însa, după rînduiala sfântă. Acestea ne sfintesc si ne fac în stare, pe de o parte ca să primim cu vrednicie sfintirea, iar pe de alta ca să o putem păstra si să rămânem cu ea. Ele ne sfintesc într-un îndoit schip. În primul rând ne sfintesc prin însasi puterea pe care o au rugaciunile, cântarile si citirile. Astfel, rugaciunile ne întorc gândul catre Dumnezeu, mijlocindu-ne iertarea pacatelor; cântarile, de asemenea, îl fac sa Se milostiveasca si sa Se îndure de noi, precum ne spune Psalmistul: „Înalta lui Dumnezeu jertfa de lauda (cântare)… si te voi izbavi si Mă vei preamari”; în sfârsit, citirile din Sfânta Scriptura, care ne învata atât bunatatea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu cât si dreptatea si judecata Lui, sadesc si aprind în sufletele noastre nu numai iubirea ci si teama fata de El, facându-ne astfel mai zelosi întru pazirea poruncilor Sale. Iar toate la un loc, îmbunatatesc sufletul si apropie de Dumnezeu atât pe preot cât si pe popor, facând si pe unul si pe celalalt destoinici pentru primirea si pastrarea cinstitelor daruri care este scopul Sfintei Liturghii. Dar ele pregătesc îndeosebi pe preot să savârseasca cu vrednicie Jertfa (sfintirea darurilor), care este efectul Sfintei Liturghii, dupa cum am spus; de aceea vedem, în multe din rugăciunile sfintei slujbe, cum preotul se roagă în taină ca să nu fie socotit nevrednic de a aduce Jertfa ci să slujeasca Tainei cu suflet curat, cu limba si mâini curate. Iată deci cum suntem pregatiti pentru lucrarea sfânta de însasi puterea cuvintelor rostite si cântate. În al doilea rând, cântarile si toate cele ce se savârsesc în sfânta slujba, lucrarea si patimile Lui pentru noi. într-adevar, atât în cântari si în citire, cât si în toate cele săvârsite de sfintii liturghisitori în cursul întregii slujbe, este simbolizată lucrarea izbăvitoare a Mântuitorului: partea întâi a sfintei slujbe ne arata începutul acelei lucrări, cea de a doua pe cele urmatoare, iar cea de la sfârsit pe cele de dupa aceea. Asa încât, urmarind cu privirea aceste parti ale slujbei, putem avea în fata ochilor toată lucrarea mântuirii. Căci sfintirea darurilor — adica Jertfa însăsi — aminteste moartea, învierea si înăltarea Mântuitorului, deoarece cinstitele daruri se prefac în însusi dumnezeiescul Trup, cu care El a fost răstignit, a înviat si S-a înăltat la cer; cele dinainte de Jertfă închipuiesc cele petrecute înainte de moartea Domnului, adica întruparea, iesirea la propovăduirea si arătarea cea deplină în lume; iar cele de după Jertfă arată „făgăduinta Tatălui”, cum a numit-o Domnul însusi, adica pogorârea Sfântului Duh peste sfintii Apostoli si întoarcerea neamurilor la Dumnezeu si partasia lor cu El, printr-însii.

Sf. Nicolae Cabasila, Tâlcuirea dumnezeiestii liturghii, Editura Arhiepiscopiei Bucureștilor 1989