Să nu aştepţi să-ţi dea Dumnezeu, fără să baţi şi fără să ceri ce ai zis
– Părinte, gândurile ce pondere au într-o vindecare?
– Mare! Mare, mare! Adică numai convingerea: „Cine crede, dacă crezi acestea…” Ştiţi ce a spus Mântuitorul: „Cine crede cu putere, orice va crede se va întâmpla”.
– Cum se poate dobândi această credinţă? Există ca dar de la Dumnezeu sau se poate creşte în această credinţă?
– Nu, e dar, dar Dumnezeu nu-ţi dă în dar dacă nu ceri. Deci, insistenţa cu care ceri, şi încrederea pe care o ai, nădejdea pe care o ai, că Dumnezeu îţi va împlini, aceea te ajută. Dar, să nu aştepţi să-ţi dea Dumnezeu, fără să baţi şi fără să ceri ce ai zis. Dar, rugăciunea trebuie făcută permanent.
– Chiar atunci când ea nu este vie, părinte? Când…
– Măi, omule, înainte de brichetă, de cutie de chibrituri, cu ce se aprindea focul?
– Cu piatra! Cu iasca. Cu cremene.
– Da. Şi înainte de cremene?
– Cu lemne. Se frecau două lemne.
– Frecai două lemne, până se înfierbântau şi luau foc. Deci, asta înseamnă insistenţa. Nu când îţi vine pe chelie numai!
Părintele Adrian Făgețeanu, Viața mea – Mărturia mea, Editura Areopag, 2011 – fragment
