Rugăciunile sfinților nu pot să aducă folos acelora care se află întru nepăsare și neluare-aminte

Un oarecare frate era tulburat de războiul desfrânării. A mers atunci la un stareț îmbunătățit și i-a cerut acestuia să se roage pentru el. Starețul s-a învoit. Fratele venea adeseori cu această rugăminte. Domnul i-a descoperit starețului că acel monah zăcea însă întru nepăsare și se îndulcea în inima sa cu poftele cele trupești. A văzut starețul aceasta: monahul lenevea, iar duhul desfrânării juca înaintea lui, luând felurite chipuri femeiești, monahul îndulcindu-se dintru această priveliște. Îngerul Domnului a fost scârbit de o astfel de neluare-aminte în care călugărul se îndulcea din ce în ce mai mult. Când acel monah a venit din nou la stareț, starețul i-a spus: ” Chiar tu ești vinovat de acest război, căci te îndulcești de gânduri murdare. Nu se poate să plece de la tine duhul cel necurat al desfrânării la rugăciunile altora. Roagă-te lui Dumnezeu pentru tine. Să iei asupra ta postul, rugăciunile și multele privegheri, roagă-te cu plâns ca Domnul să-ți trimită în ajutor harul Său cu care tu vei putea să te împotrivești gândurilor celor păcătoase. Rugăciunile sfinților nu pot să aducă folos acelora care se află întru nepăsare și neluare-aminte, negândindu-se nicicum la mântuirea sufletului”. Fratele s-a umilit și, după învățătura starețului, a început să săvârșească felurite nevoințe, atrăgând asupră-și îndurarea lui Dumnezeu, iar duhul patimii celei necurate a plecat de la el.

Sfinții Părinți despre Războiul nevăzut cu păcatele, Editura de Suflet, București