Rugăciunea în ascuns e cea mai mare înaintea Domnului

De multe ori ne rugăm fără să înţelegem sensul adânc al cuvintelor şi rugăciunea noastră e goală, pentru că nu e vorbire cu Dumnezeu, cu Cel care ştie inima şi gândul nostru cel mai adânc.
Rugăciunea în ascuns e cea mai mare înaintea Domnului şi la ea trebuie să fim atenți, pentru că, de nu e bună, nu suntem ascultaţi. Ceea ce facem din inimă e al nostru. Doar acele lucruri ne aparţin.
Când coboară iubirea lui Hristos în inima noastră, uităm de toate, chiar şi de păcatele noastre şi suntem în stare să ne dăruim tuturora, să ne jertfim fiecare clipă pentru oricine îl întâlnim în drumul nostru.
A învăţa să te smereşti înseamnă să slujeşti altora. De aici au pornit Sfinţii de dinainte de noi. Ei au îndrăznit întru numele Domnului, cu iubirea Lui şi cu capul plecat, aşteptând să fie omorâţi de cei pe care-i binecuvântau, să fie maltrataţi de cei pentru care se rugau.
O, cum vom putea să înţelegem chinurile Domnului, dacă nu înţelegem iubirea Lui pentru noi! El ne-a iubit îmbrăcând trupul nostru şi, fiind om, a fost și Dumnezeu adevărat pentru noi, pentru cei care stăm în moarte. El ne-a dat viaţa, viaţa care nu se sfârşeşte.
Cu câtă frică, dar şi cu câtă bucurie trebuie să ne apropiem de darurile Dumnezeieștii Liturghii! Preoţii ne dau să mâncăm pe Fiul lui Dumnezeu şi noi mergem goi şi fără pocăinţă.
Vai de noi! Însă îndrăznim la Cel care cunoaşte nimicnicia noastră şi ne rugăm: Doamne Iisuse, miluieşte-ne pe noi cu iubirea Ta de oameni cea negrăită!
Eu ştiu că păcatul e împotriva mea şi că trebuie să mă împotrivesc ispitei drăceşti, chemând mereu ajutorul Domnului. Dacă mă despart de Domnul mă ia diavolul şi de la el nu primesc nimic bun, ci numai durere, acum şi în vecii vecilor.
Primeşte calea cea strâmtă şi cu chinuri şi nu te abate de la ea! Domnul ştie păcatele tale şi puterea ta şi te va ajuta.
Fii ca un călugăr printre oameni, păstrând poruncile Domnului, fecioria trupului şi a gândului tău şi sărăcia de păcate. Aşteaptă voia Domnului, că El ştie bine ceea ce ne trebuie.
Facă-se voia Ta în mine, Dumnezeule! Ajută-mă să duc lupta cea grea, dar cea mântuitoare. Fii cu netrebnica mea voinţă şi raţiune, ca să merg pe calea Ta. Ajută-mi mie, păcătosului!

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş, Cuvintele duhovnicești I, Teologie pentru azi, București, 2011