Puterea rugăciunii înlătură nenorocirile care se abat asupra omului

Ne cheamă, să nu refuzăm să-l ascultăm; ne trage la el, să nu fugim; chiar de-am avea mii de păcate, să ştim că atunci cu atât mai mult trebuie să alergăm către el. Căci pe cei care se află în asemenea stare îi cheamă: „Căci nu am venit să-i chem pe cei drepţi  – spune el – ci pe cei păcătoşi, pentru ca ei să se pocăiască”. Iar aici este vorba despre cei împovăraţi, cei suferinzi, despre cei îngenuncheaţi din pricina mulţimii păcatelor lor. Acesta este şi motivul pentru care este numit Dumnezeul mângâierii şi Dumnezeul milostivirilor (cf. II Cor. 1,8), fiindcă această lucrare a sa nu are sfârşit, neîncetat le dă mângâiere şi încurajare celor îndureraţi şi celor pătrunşi de strâmtorare, chiar dacă aceştia au mii de păcate.
Numai să i ne încredinţăm, numai să alergăm către el şi să nu renunţăm. Vom cunoaşte prin această experienţă adevărul celor spuse şi nimic din tot ceea ce există nu ne va putea pricinui suferinţă, cu condiţia ca rugăciunea să ne fie stăruitoare şi profundă. Atunci, printr-o asemenea rugăciune, vom da la o parte orice s-ar întâmpla să năpustească asupra noastră.
Şi ce-i de mirare în faptul că puterea rugăciunii înlătură nenorocirile care se abat asupra omului, câtă vreme se vede cum rugăciunea destramă cu uşurinţă natura păcatului şi o face să dispară? Aşadar, pentru a ne petrece viaţa prezentă cu bine, pentru a reuşi să fugim din calea tuturor păcatelor care ne încearcă, şi pentru a păşi cu încredere înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, să ne pregătim neîncetat acest leac, la prepararea căruia sunt folosite deopotrivă lacrimile, străduinţa, grija şi tăria sufletească, în acest fel, ne vom bucura neîncetat de sănătate şi vom dobândi bunurile viitoare, cele pe care fie ca noi toţi să le dobândim, prin harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, dimpreună cu care fie mărit Tatăl şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Ioan Gură de Aur