”Pune, Doamne…”

”Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire buzelor mele” (Psalmii 40, 2) (Pune, Doamne, la gura mea lacăte și uși de protecție).

”Toate soiurile de fiare și de păsări, de târâtoare și de viețuitoare din mare se îmblânzesc și s-au îmblânzit de neamul omenesc. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate să o îmblânzească (Iacov 3, 7-8).

Cuviosul Nicodim interpretează: ”Acestea le spune dumnezeiescul Iacov în sens metaforic, nu ca să ne arate că este imposibil ca cineva să-ți stăpânească limba și să nu păcătuiască cu cuvântul, ci ca să arate cât este de greu sî o stăpînească cineva.” Ceva asemănător spune și Cuviosul Ioan Scărarul: ”Puțini sunt aceia care pot să țină apa care curge, fără să-i pună ceva în față. Încă și mai puțini sunt aceia care pot să îmblânzească o gură nestăpânită.” Exemple:

Avva Aghaton a avut timp de trei ani o piatră în gură, ca să nu vorbească. Gândiți-vă ce a avut de ”îndurat” din cauza fiarei (a limbii – n.trad.), de câte ori a ”pățit-o”, astfel încât să ajungă în situația de a-și băga o piatră în gură! Desigur, nu din cauză că judeca, sau calomnia, sau înjura. Pur și simplu, fie vorbea mai mult decât trebuie, fie trebuia să păstreze tăcere desăvârșită, dar nu reușea. Același lucru este valabil și pentru Cuviosul Sisoe. Acesta spunea: ”De treizeci de ani nu Îl mai rog pe Dumnezeu să-mi ierte păcatele, ci doar să-mi ierte limba. În fiecare zi, din cauza ei, păcătuiesc.”

Cuviosul Pamvo era analfabet. Nu înțelegea psalmii și făcea, în acest sens, ”meditații”. La prima lecție, dascălul a analizat psalmul ”Pus-am gurii mele pază când a stat păcătosul împotriva mea (Psalmii 38, 2). Cuviosul, auzind acestea, s-a gândit și a spus: ”Dacă am grijă de limba mea, nu mai am nevoie de nimic altceva ca să mă mântuiesc.” Au trecut șase luni și nu a a mai mers la dascăl. ”Unde ești? De ce nu ai venit?”, l-a întrebat dascălul. ”Trebuia mai întâi să respect ceea ce am învățat și după aceea să vin din nou. Totuși, nu am reușit.” Continuarea?

Au trecut de atunci cincizeci de ani. L-au întrebat: ”Cum îți merge? Ai pus în practică ceea ce ai învățat?” Cuviosul Pamvo a răspuns: ”Am luptat patruzeci și nouă de ani și abia acum am reușit! Acum pot să spun: de câte ori am vorbit, nu am regretat!”

Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Vorbele pot răni – Cum să nu greșim prin cuvânt, Ed. Tabor, 2019