Prin sfinţenie ne pregătim pentru viaţa veşnică întru fericire

Sfinţenia omului este o participare la sfinţenia, sau la curăţia plină de taină prin infinitatea ei, a lui Dumnezeu, şi prin aceasta, la viaţa Lui, care se face simţită în trăirea aceleiaşi taine şi infinităţi. Participarea aceasta o exprimă credinciosul în Ortodoxie, mai ales în bogăţia şi profunzimea pline de infinit mister ale cuvintelor imnelor ortodoxe şi în cântarea lor în biserică, fapt care le potenţează misterul, sau îl face să pătrundă în om şi să-l învăluie din toate părţile, pentru că iradiază din toţi credincioşii pătrunşi de cântarea lor şi participanţi la ea. Această participare e simultană însă cu uitarea plăcerilor trecătoare şi inferioare ale păcatului, uitare care devine statornică în cei ce se angajează permanent şi cu toate eforturile pe calea unei vieţi de sfinţenie. De aceea, când unii nu se angajează pe această cale de bunăvoie, Dumnezeu Însuşi trimite mustrări şi încercări menite să întărească duhul nostru ca să stăpânească peste trupul nostru şi să fim astfel vii, să nu murim şi cu sufletul odată cu moartea trupului, după ce am murit în grad destul de mare încă înainte de aceea: „Apoi, dacă am avut pe părinţii noştri după trup care să ne certe, şi ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atât mai vârtos Tatălui duhurilor, ca să avem viaţă? Pentru că ei, precum gândeau cu cale, ne pedepseau pentru puţine zile, iar Acela, spre folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui“ (Evrei 12, 9-10).

Prin sfinţenie ne pregătim pentru viaţa veşnică întru fericire, căci acea viaţă se hrăneşte din Dumnezeu cel Sfânt. Ne pregătim prin sfinţenie pentru viaţa aceea, întrucât prin ea ne deprindem să nu mai fim alipiţi în mod pasionat de chipul lumii acesteia care se strică, de stihiile ei care se vor desface şi de pământul ce va arde. O spune aceasta Sfântul Apostol Petru: „Deci, dacă toate acestea se vor desfiinţa, cât de mult vi se cuvine vouă să umblaţi într-o viaţă sfântă şi în cucernicie, aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiile aprinse se vor topi!“ (2 Petru 3, 11-12).

Preotul profesor Dumitru Stăniloae, „Sfinţenia în ortodoxie“, Ortodoxia, 1980

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *