Preacinstirea Maicii Domnului
Din vremurile apostolice și până astăzi toți cei cu nefățarnică dragoste către Domnul au cinstit-o pe cea care L-a născut și L-a crescut în vremea copilăriei. Dacă Dumnezeu-Tatăl a ales-o pe ea, Dumnezeu-Duhul Sfânt a adumbrit-o, iar Dumnezeu-Fiul s-a sălășluit întru ea, fiindu-i supus în vremea copilăriei și purtându-i de grijă chiar și atunci când se afla pe Cruce, nu se cuvine dar ca și acei care își mărturisesc credința în Preasfânta Treime să o cinstească pe Maica Domnului? Încă din vremea vieții sale pământești, prietenii Domnului, Sfinții Apostoli, au arătat grijă din destul și dragoste față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a împlinit porunca dumnezeiescului ei Fiu și a luat-o la sine și a îngrijit-o ca pe propria sa mamă în clipa în care Mântuitorul i-a spus de pe Cruce ”Iată mama ta” (Ioan 19, 27). Dar, în vremea viețuirii sale pământești, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a fugit de cinstea ei de Maică a Domnului. A iubit mai presus de orice liniștirea, pregătindu-se pentru plecarea către locașurile veșnice. Până în ultima zi a vieții sale, a avut grijă să se facă vrednică de Împărăția Fiului ei, iar înainte de a adormi s-a rugat să fie izbăvită de duhurile cele rele care așteaptă sufletele oamenilor după încheierea acestei vieți, căutând să le ducă în iad. Iar Domnul a ascultat rugăciunea Maicii Sale, venind la moartea ei împreună cu mulțime de cete îngerești pentru a-i primi sufletul. Maica Domnului L-a rugat, de asemenea, pe Fiul său iubit ca, înainte de a adormi, să-și poată lua rămas bun de la Sfinții Apostoli. Astfel, Domnul, printr-o minune mai presus de fire, a făcut să fie aduși dintr-o dată de la marginile pământului, de unde propovăduiau Evanghelia, la Ierusalim, toți apostolii în afară de Toma, pentru a fi de față la slăvita adormire a Maicii Lui. Sfinții Apostoli au dus la mormânt întru cântare de psalmi și slavoslovii preacinstitul trup al Maicii Domnului. În cea de-a treia zi, a venit și Sfântul Toma și a cerut să fie deschis mormântul ca să o vadă și el pentru ultima dată pe Preacurata, ca să-și ia rămas bun fie și de la trupul ei cel adormit. Însă nu mică le-a fost mirarea când au aflat mormântul gol și s-au întos întru nedumerire. Atunci s-a arătat Maica Domnului strălucind de lumină dumnezeiască și spunându-le că Fiul ei a înălțat-o cu trupul la cer, stând ea de acum lângă preamăritul Lui prestol, făgăduindu-le în același timp că va fi pururea împreună cu ei. Astfel de cuvinte i-au umplut de nespusă bucurie pe Sfinții Apostoli, aceștia începând să o cinstească pe Preacurata Fecioară nu doar ca Maică a preiubitului lor Învățător și Stăpân, ci și ca ajutătoare a lor, ca apărătoare a neamului creștinesc și rugătoare înaintea Dreptului Judecător pentru oameni. Și în orice loc Evanghelia lui Hristos a fost propovăduită, a fost, de asemenea, slăvită și Preacurata sa Maică. (Sfântul Ioan Maximovici )
Despre ajutorul Maicii Domnului, Editura de suflet, București, 2018